Diferente intre consiliere si psihoterapie: psihologia in general abordeaza 3 aspecte importante: ce si cum gandim, ce si cum simtim, ce si cum facem.Echilibrul lor inseamna sanatate psihica.
Psihoterapia are de a face mai mult cu tulburarile psihice decat consilierea; psihoterapia este de mai lunga durata si mai profunda si este asociata cu cadrul medical. Atat consilierea, cat si psihoterapia sunt procese psihologice care folosesc aceleasi modele teoretice. Fiecare accentueaza nevoia de a valoriza clientul/pacientul ca persoana, de a asculta cu atentie si empatie ceea ce au de spus clientii si de a le sporii capacitatea de autoajutorare si responsabilitate pentru propria persoana. Cand e vorba de o situatie medicala, psihologia prin psihoterapie mai ales, asigura procesul de vindecare de care are nevoie persoana in cauza.
11 sept. 2010
....ce se întampla la psiholog?
E destul de simplu.....de obicei in urma unei programari, se ajunge la situatia fata in fata.Clientul/pacientul incepe sa vorbeasca despre “problema” care-l deranjeaza sau pentru motivul/ele care l-au determinat sa vina la psiholog.Psihologul pune intrebari lamuritoare, ajutatoare pentru lamurirea situatiei.Ca orice proces are un inceput, o parte de mijloc si un final.
De regula prima intalnire este una de tatonare si de lamurire a situatiei:
I.1.- care este problema si istoricul ei?
2.-cum s-a ajuns in aceasta situatie?
3.-care sunt asteptarile clientului?(ce anume asteapta de la psiholog)
4.-se lamureste compatibilitatea profesionala dintre client/pacient si psiholog
5.- se identifica problema si se evalueaza gravitatea ei (psihodiagnostic)
6.-se stabileste o strategie terapeutica care sa duca la rezolvarea problemei
7.-se stabileste un numar aproximativ de sedinte si frecventa lor(una sau doua/sapt)
8.-se stabilesc detaliile sedintelor (locatie, timp,costuri)
9.-se incheie un “contract terapeutic”.
Toate acestea se discuta si se lamuresc in prima sedinta sau in cel mult 3 pana la 5, concretizandu-se in ceea ce se numeste relatie terapeutica. Fara acest liant orice succes profesional este unul superficial.Calitatea relatiei terapeutica se concretizeaza prin legatura care se creaza intre client si psiholog, incredere, respect reciproc, acceptare neconditionata din partea profesionistului fata de unicitatea situatiilor de viata cu care se confrunta clientul, asistarea acestuia din urma, in travaliul propriei autodescoperiri, autodepasiri, si vindecarii in final.
Sunt lucruri pe care le stiti, dar nu stiti ca le stiti;
cand veti stii ceea ce nu stiti ca stiti, va veti schimba.
Erickson
II. Partea de mijloc, lucrul efectiv este punerea in practica a celor stabilite in faza initiala prin mijloace psihologice/psihoterapeutice. Si prin aceasta etapa demersul psihologic, psihoterapia se diferentiaza de discutia amicala. Acest aspect poate fi mult mai usor inteles atunci cand este trait si simt.
Functie de scoala in care s-a pregatit psihologul, demersul psihologic este diferit de la psiholog la psiholog, de aceea se recomanda cel putin doua abordari diferite, de la profunda psihanaliza, de exemplu pana la pragmatica teorie cognitiva. Exemple de scoli psihologice/psihoterapeutice :abordarea clasicului Freud, psihanaliza jungiana, terapia familiala, terapia cognitiv-comportamentala, analiza tranzactionala, hipnoza ericksoniana, psihodrama etc.Orice abordarea vizeaza starea de bine a clietului, specificul abordarii este, sau poate fi diferit, destinatia este aceasi, metoda poate fi diferita.
Iata mai jos o comparatie facuta de Erickson cu ceea ce se intampla intr-un demers psihologic :
Acesta a relatat o poveste legată de plimbarea pe care a făcut-o împreună cu prietenii săi la câteva mile depărtare de casa sa. În acea vreme oamenii nu prea călătoreau foarte departe de locuinţele lor, iar zona în care ajunseseră nu le era familiară. Copiii au mers pe un drum de ţară, iar pe lângă ei a trecut un cal care în mod evident îşi aruncase călăreţul. Erickson împreună cu prietenii săi au mânat calul într-o ogradă, şi când l-au adus în curte, au prins calul şi l-au liniştit. Erickson a spus, “Am să duc acest cal înapoi acasă, înapoi la stăpânul său”. Prietenii săi au răspuns: “Dar nici măcar nu ştim al cui este calul. Cum ai să faci asta?” Erickson a răspuns:”Nici-o problemă.” A sărit în spatele calului, i-a spus calului să pornească, iar calul a ieşit din ogradă şi a apucat-o la dreapta. Erickson i-a dat pinteni calului în josul drumului. Aşa cum mergeau ei în josul drumului, când şi când calul încerca să se abată de la drum pentru a mânca fie buruieni fie fân. Erickson doar îl aducea înapoi pe drum şi îl îndemna mai departe. Câteva mile mai în josul drumului calul s-a răsucit şi a intrat într-o altă ogradă. Stăpânul a auzit agitaţia, a ieşit afară şi a exclamat: “Acesta este calul meu. Cum aţi ştiut să-mi aduceţi calul acasă? Nu vă cunosc. Nu aţi ştiut că acesta este calul meu.” Erickson i-a răspuns:”Aveţi dreptate, nu am ştiut unde să aduc calul, dar calul cunoştea drumul. Tot ce am făcut a fost să-l fac să-şi urmeze drumul şi să-l îndrum să meargă mai departe. După ce a enunţat această teorie, Erickson a încheiat cu următoarea morală: “Cred că aceasta este metoda de a face psihoterapie”.
De regula prima intalnire este una de tatonare si de lamurire a situatiei:
I.1.- care este problema si istoricul ei?
2.-cum s-a ajuns in aceasta situatie?
3.-care sunt asteptarile clientului?(ce anume asteapta de la psiholog)
4.-se lamureste compatibilitatea profesionala dintre client/pacient si psiholog
5.- se identifica problema si se evalueaza gravitatea ei (psihodiagnostic)
6.-se stabileste o strategie terapeutica care sa duca la rezolvarea problemei
7.-se stabileste un numar aproximativ de sedinte si frecventa lor(una sau doua/sapt)
8.-se stabilesc detaliile sedintelor (locatie, timp,costuri)
9.-se incheie un “contract terapeutic”.
Toate acestea se discuta si se lamuresc in prima sedinta sau in cel mult 3 pana la 5, concretizandu-se in ceea ce se numeste relatie terapeutica. Fara acest liant orice succes profesional este unul superficial.Calitatea relatiei terapeutica se concretizeaza prin legatura care se creaza intre client si psiholog, incredere, respect reciproc, acceptare neconditionata din partea profesionistului fata de unicitatea situatiilor de viata cu care se confrunta clientul, asistarea acestuia din urma, in travaliul propriei autodescoperiri, autodepasiri, si vindecarii in final.
Sunt lucruri pe care le stiti, dar nu stiti ca le stiti;
cand veti stii ceea ce nu stiti ca stiti, va veti schimba.
Erickson
II. Partea de mijloc, lucrul efectiv este punerea in practica a celor stabilite in faza initiala prin mijloace psihologice/psihoterapeutice. Si prin aceasta etapa demersul psihologic, psihoterapia se diferentiaza de discutia amicala. Acest aspect poate fi mult mai usor inteles atunci cand este trait si simt.
Functie de scoala in care s-a pregatit psihologul, demersul psihologic este diferit de la psiholog la psiholog, de aceea se recomanda cel putin doua abordari diferite, de la profunda psihanaliza, de exemplu pana la pragmatica teorie cognitiva. Exemple de scoli psihologice/psihoterapeutice :abordarea clasicului Freud, psihanaliza jungiana, terapia familiala, terapia cognitiv-comportamentala, analiza tranzactionala, hipnoza ericksoniana, psihodrama etc.Orice abordarea vizeaza starea de bine a clietului, specificul abordarii este, sau poate fi diferit, destinatia este aceasi, metoda poate fi diferita.
Iata mai jos o comparatie facuta de Erickson cu ceea ce se intampla intr-un demers psihologic :
Acesta a relatat o poveste legată de plimbarea pe care a făcut-o împreună cu prietenii săi la câteva mile depărtare de casa sa. În acea vreme oamenii nu prea călătoreau foarte departe de locuinţele lor, iar zona în care ajunseseră nu le era familiară. Copiii au mers pe un drum de ţară, iar pe lângă ei a trecut un cal care în mod evident îşi aruncase călăreţul. Erickson împreună cu prietenii săi au mânat calul într-o ogradă, şi când l-au adus în curte, au prins calul şi l-au liniştit. Erickson a spus, “Am să duc acest cal înapoi acasă, înapoi la stăpânul său”. Prietenii săi au răspuns: “Dar nici măcar nu ştim al cui este calul. Cum ai să faci asta?” Erickson a răspuns:”Nici-o problemă.” A sărit în spatele calului, i-a spus calului să pornească, iar calul a ieşit din ogradă şi a apucat-o la dreapta. Erickson i-a dat pinteni calului în josul drumului. Aşa cum mergeau ei în josul drumului, când şi când calul încerca să se abată de la drum pentru a mânca fie buruieni fie fân. Erickson doar îl aducea înapoi pe drum şi îl îndemna mai departe. Câteva mile mai în josul drumului calul s-a răsucit şi a intrat într-o altă ogradă. Stăpânul a auzit agitaţia, a ieşit afară şi a exclamat: “Acesta este calul meu. Cum aţi ştiut să-mi aduceţi calul acasă? Nu vă cunosc. Nu aţi ştiut că acesta este calul meu.” Erickson i-a răspuns:”Aveţi dreptate, nu am ştiut unde să aduc calul, dar calul cunoştea drumul. Tot ce am făcut a fost să-l fac să-şi urmeze drumul şi să-l îndrum să meargă mai departe. După ce a enunţat această teorie, Erickson a încheiat cu următoarea morală: “Cred că aceasta este metoda de a face psihoterapie”.
Cine merge la psiholog?
Exista 3 categorii de persoane care pot avea o experienta cu un psiholog consilier sau psihoterapeut:
-pacient (persoana considera ca are probleme medicale , de ex. Depresia, atacul de panica, fobia, timiditatea, anxietatea, o tulburare sexuale, etc.)
-client (persoana are o “problema existentiala”,din curiozitate, pt. dezvoltare personala, pt. orientare profesionala,a auzit de la altcineva, etc)
-partener de cercetare (persoana cauta un partener specializat in explicarea unor situatii de viata, conflicte interne, curiozitate, etc)
Cine e hotarat sa faca ceva, gaseste un drum...
cine nu, gaseste o scuza.
anonim
....cine merge la psiholog? Situatii intalnite in cabinetul de psihologie:
“Eu si sotul meu ne certam mult prea mult.”
“Sunt foarte deprimat si nu mai am chef de nimic.”
“Sunt o persoana timida si nu ma descurc cu ceilalti.”
“Ma pierd cu firea mult prea usor, nu ma pot controla.”
“Nu mai sunt multumita de relatia pe care o am.”
“Nu ma pot concentra foarte bine atunci cand invat.”
“Devin mult prea stresat de serviciu si atunci mananc prea mult.”
“Vreau sa am o profesie care sa mi se potriveasca intr-adevar.”
“Vreau sa ma adaptez, dar nu vreau sa renunt la ce e bun in cultura mea.”
“Tin mult la ea, dar nu stiu cum sa i-o arat.”
“As vrea sa intru in contact cu punctele mele tari si sa am o atitudine pozitiva.”
“Ultima data cand m-am certat cu prietena mea i-am dat o palma.Si tata facea la fel...eu nu mai vreau asta.”
“Nu ma descurc cu o femeie, nu stiu ce sa spun si nici ce sa fac.”
“Cred ca ma inseala...seara vine tarziu...nu stiu ce sa mai fac.”
“Prietenii mei fumeaza marijuana....am fumat si eu.Nu stiu ce sa fac.”
“Cand am bani merg la o sala de jocuri, am ajuns sa i-au imprumut pentru asta.”
“Cand trebuie sa vorbesc in fata la mai multi oameni...ma emotionez si transpir...nu mai gasesc cuvintele.”
“Nu am incredere in mine.”
“Cand trebuie sa iau o decizie ma tot gandesc si nu stiu cum e mai bine.”
“Degeaba spune adevarul, nu mai pot sa am incredere in el.”
“Nu mai sunt atras de sotia mea.”
“Cineva mi-a spus ca ar fi bine sa vin la un psiholog.”
“De o vreme mi-e frica singura.”
“Am atacuri de panica.”
“Ma enervez prea repede si-mi pierd controlul.”
“ Viata mea e un dezastru, am inceput sa ma gandesc ca ar fi mai bine sa mor.”
-pacient (persoana considera ca are probleme medicale , de ex. Depresia, atacul de panica, fobia, timiditatea, anxietatea, o tulburare sexuale, etc.)
-client (persoana are o “problema existentiala”,din curiozitate, pt. dezvoltare personala, pt. orientare profesionala,a auzit de la altcineva, etc)
-partener de cercetare (persoana cauta un partener specializat in explicarea unor situatii de viata, conflicte interne, curiozitate, etc)
Cine e hotarat sa faca ceva, gaseste un drum...
cine nu, gaseste o scuza.
anonim
....cine merge la psiholog? Situatii intalnite in cabinetul de psihologie:
“Eu si sotul meu ne certam mult prea mult.”
“Sunt foarte deprimat si nu mai am chef de nimic.”
“Sunt o persoana timida si nu ma descurc cu ceilalti.”
“Ma pierd cu firea mult prea usor, nu ma pot controla.”
“Nu mai sunt multumita de relatia pe care o am.”
“Nu ma pot concentra foarte bine atunci cand invat.”
“Devin mult prea stresat de serviciu si atunci mananc prea mult.”
“Vreau sa am o profesie care sa mi se potriveasca intr-adevar.”
“Vreau sa ma adaptez, dar nu vreau sa renunt la ce e bun in cultura mea.”
“Tin mult la ea, dar nu stiu cum sa i-o arat.”
“As vrea sa intru in contact cu punctele mele tari si sa am o atitudine pozitiva.”
“Ultima data cand m-am certat cu prietena mea i-am dat o palma.Si tata facea la fel...eu nu mai vreau asta.”
“Nu ma descurc cu o femeie, nu stiu ce sa spun si nici ce sa fac.”
“Cred ca ma inseala...seara vine tarziu...nu stiu ce sa mai fac.”
“Prietenii mei fumeaza marijuana....am fumat si eu.Nu stiu ce sa fac.”
“Cand am bani merg la o sala de jocuri, am ajuns sa i-au imprumut pentru asta.”
“Cand trebuie sa vorbesc in fata la mai multi oameni...ma emotionez si transpir...nu mai gasesc cuvintele.”
“Nu am incredere in mine.”
“Cand trebuie sa iau o decizie ma tot gandesc si nu stiu cum e mai bine.”
“Degeaba spune adevarul, nu mai pot sa am incredere in el.”
“Nu mai sunt atras de sotia mea.”
“Cineva mi-a spus ca ar fi bine sa vin la un psiholog.”
“De o vreme mi-e frica singura.”
“Am atacuri de panica.”
“Ma enervez prea repede si-mi pierd controlul.”
“ Viata mea e un dezastru, am inceput sa ma gandesc ca ar fi mai bine sa mor.”
8 iul. 2010
Moare cate putin
Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei,
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe « i » in locul unui vartej
de emotii,
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in
lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
« responsabile ».
Moare cate putin cine nu calatoreste ;
cine nu citeste ;
cine nu asculta muzica ;
cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea ; cine nu se lasa
ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi
inceput ;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras
si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea...
Pablo Neruda
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe « i » in locul unui vartej
de emotii,
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in
lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
« responsabile ».
Moare cate putin cine nu calatoreste ;
cine nu citeste ;
cine nu asculta muzica ;
cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea ; cine nu se lasa
ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi
inceput ;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras
si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea...
Pablo Neruda
30 iun. 2010
Sexualitatea intre mit si adevar
Credeti ca exista un subiect mai discutat decat cel legat de sex? Nu, nu exista. De ce? Poate datorita faptului ca mult timp a fost un subiect tabu.
Este aproape imposibil sa cresti in societatea de astazi fara a achizitiona niste conceptii gresite sau mituri despre sex.. Comportamentul nostru sexual se învata, el nu este automat sau instinctiv. Instructia noastra cu privire la sexualitate începe de la o vârsta frageda, atât direct cât si indirect. Informatia poate veni de la prieteni, de la copii mai mari (care sunt la fel de ignoranti), din glume cu tenta sexuala, din reviste, din filme si de la comportamentul parintilor si al altor persoane.
Cateva mituri despre sexualitate:
Ø SEXUL INANTE DE CASNICIE E UN PACAT
Ø A FACE DRAGOSTE IMPLICA SEX
Ø CAPACITATEA DE A FACE DRAGOSTE VINE DE LA SINE
BARBATII SUNT RASPUNZATORI PENTRU CEEA CE SE INTAMPLA IN TIMPUL SEXULUI
Ø CONTACTUL FIZIC PLACUT TREBUIE SA DUCA LA SEX
Ø FEMEILE SE POT SIMTI FOLOSITE
Aceste mituri guverneaza felul in care oamenii percep relationarea, isi aleg partenerul/partenera, isi construiesc reguli in cadrul cuplului si isi manifesta sexualitatea. Miturile isi pot aduce o contributie pozitiva, cat si negativa in intimitatea unei relatii.
In acest aspect esential al vietii, religia are un cuvant greu de spus (nu comentam daca e pozitiv sau nu, fiecare e liber sa decida in felul lui propriu). Cultura, de asemenea, isi pune amprenta in mod hotarator pe felul in care individul decide sa-si manifeste sexualitatea. Influenta sociala este, practic, determinanta in formarea miturilor proprii privitoare la sexualitate.
Indraznim sa ne exprimam parerea:
Ø Nu lasa rutina sa puna stapanire pe viata ta sexuala
Ø Comunica partenerului/ei nevoile, fanteziile tale sexuale
Ø Tine cont de nevoia si fantezia partenerului/ei tale
Ø Deschide-te si nu fi inhibat!
Ø Acorda atentie sentimentelor tale si nu experientei!(?)
Ø Lasa-te purtat de simtire si nu de logica!
Ø Trateaza-ti partenerul/a de pe pozitii egale!
Ø Fii spontan si creativ pentru amandoi!
Ø Nu lasa ca parerea celorlalti sa te influenteze!
Faptul ca in continuare sexualitatea este privita ca un tabu, duce la o serie de mituri false, de prejudecati ce influenteaza in mod negativ manifestarea normala in acest segment al vietii. Chiar daca suna banal, reafirmam importanta comunicarii si informarii din surse avizate. Ar fi ideal ca orice persoana sa ceara sprijinul specialistilor inainte de aparitia oricarui tip de dezechilibre in sfera sexualitatii.
Va doresc o viata sexuala sanatoasa si… uneori, adevarul depaseste mitul!
Este aproape imposibil sa cresti in societatea de astazi fara a achizitiona niste conceptii gresite sau mituri despre sex.. Comportamentul nostru sexual se învata, el nu este automat sau instinctiv. Instructia noastra cu privire la sexualitate începe de la o vârsta frageda, atât direct cât si indirect. Informatia poate veni de la prieteni, de la copii mai mari (care sunt la fel de ignoranti), din glume cu tenta sexuala, din reviste, din filme si de la comportamentul parintilor si al altor persoane.
Cateva mituri despre sexualitate:
Ø SEXUL INANTE DE CASNICIE E UN PACAT
Ø A FACE DRAGOSTE IMPLICA SEX
Ø CAPACITATEA DE A FACE DRAGOSTE VINE DE LA SINE
BARBATII SUNT RASPUNZATORI PENTRU CEEA CE SE INTAMPLA IN TIMPUL SEXULUI
Ø CONTACTUL FIZIC PLACUT TREBUIE SA DUCA LA SEX
Ø FEMEILE SE POT SIMTI FOLOSITE
Aceste mituri guverneaza felul in care oamenii percep relationarea, isi aleg partenerul/partenera, isi construiesc reguli in cadrul cuplului si isi manifesta sexualitatea. Miturile isi pot aduce o contributie pozitiva, cat si negativa in intimitatea unei relatii.
In acest aspect esential al vietii, religia are un cuvant greu de spus (nu comentam daca e pozitiv sau nu, fiecare e liber sa decida in felul lui propriu). Cultura, de asemenea, isi pune amprenta in mod hotarator pe felul in care individul decide sa-si manifeste sexualitatea. Influenta sociala este, practic, determinanta in formarea miturilor proprii privitoare la sexualitate.
Indraznim sa ne exprimam parerea:
Ø Nu lasa rutina sa puna stapanire pe viata ta sexuala
Ø Comunica partenerului/ei nevoile, fanteziile tale sexuale
Ø Tine cont de nevoia si fantezia partenerului/ei tale
Ø Deschide-te si nu fi inhibat!
Ø Acorda atentie sentimentelor tale si nu experientei!(?)
Ø Lasa-te purtat de simtire si nu de logica!
Ø Trateaza-ti partenerul/a de pe pozitii egale!
Ø Fii spontan si creativ pentru amandoi!
Ø Nu lasa ca parerea celorlalti sa te influenteze!
Faptul ca in continuare sexualitatea este privita ca un tabu, duce la o serie de mituri false, de prejudecati ce influenteaza in mod negativ manifestarea normala in acest segment al vietii. Chiar daca suna banal, reafirmam importanta comunicarii si informarii din surse avizate. Ar fi ideal ca orice persoana sa ceara sprijinul specialistilor inainte de aparitia oricarui tip de dezechilibre in sfera sexualitatii.
Va doresc o viata sexuala sanatoasa si… uneori, adevarul depaseste mitul!
Rolul familiei in psihoterapie
"Copiii vostri nu sunt copiii vostri.
Ei sunt fiii si fiicele dorului Vietii de ea insasi indragostita.
Ei vin prin voi, dar nu din voi,
Si desi sunt cu voi, ei nu sunt ai vostri.
Puteti sa le dati dragostea, nu insa si gandurile voastre,
Fiindca ei au gandurile lor.
Le puteti gazdui trupul dar nu si sufletul,
Fiindca sufletele lor locuiesc in casa zilei de maine, pe care voi nu o puteti
vizita nici chiar in vis.
Puteti nazui sa fiti ca ei, dar nu cautati sa-i faceti asemenea voua,
Pentru ca viata nu merge inapoi, nici zaboveste in ziua de ieri."
Kahlil Gibran
A deveni parinte este un act decizional responsabil sau presupune doar bucuria de a aduce pe lume un copil?
Devi parinte responsabil si ai astfel toate sansele sa fi un parinte bun atunci cand iti doresti cu adevarat sa ai un copil; este mai linistit si mai impacat cu experientele trecutului; esti suficient de matur din punct de vedere emotional ca sa oferi copilului iubirea neconditionata si toata libertatea de a fi el insusi, de a deveni ceea ce el viseaza sa devina; esti informat sau esti dispus sa te informezi cu privire la caracteristicile si nevoile copilului in toate etapele sale de dezvoltare.
Numitorul comun in toate relatiile este nevoia fiecaruia de a se simti iubit si inteles. Discutiile cu copiii se poarta in asa fel incat ei sa se simta niste membrii importanti ai familiei. Acest lucru construieste si stabileste legatura de care ne bucuram tot restul vietii, este o modalitate de a va comunica iubirea, grija si responsabilitatea pentru copilul dumneavoastra.
“Copiii invata ce traiesc.Apoi cresc si ajung sa traiasca ceea ce au invatat.”
Dorothy Law Nolte
Tinerii nu mai stiu cum sa devina adulti si nici ce inseamna acest lucru. Atunci isi reinventeaza propriile ritualuri. Dar un ritual se inscrie intr-un lant ce indica un drum, validat si sustinut de cei mai invarsta. Acest lucru nu mai exista si putem constata in fiecare zi pana la ce punct sunt pierduti cei tineri, iar noi adultii nu putem face fata problemelor lor.
La psihoterapeut se vine pentru a face un bilant, pentru a vedea cine esti, cum sa iei viata, sa-ti pui intrebari utile si sa afli cauza raului, a suferintei sau a bolii. Cautarea sensului apare in totdeauna cand omul ajunge aici, astfel psihoterapia preia stafeta si va propune o modalitate de a insoti fiinta umana in cautarea sensului, va deveni trecerea ritualizata care va ajuta omul sa creasca si sa devina mai uman. Aceasta functie a psihoterapiei se intalneste si mai clar in formele de terapie care fac loc exprimarii emotiilor- functie simbolica ce consta in a intealni, a face fata si a pune in practica toate registrele suferintei emotionale si afective pe care individul le are in el.
Psihoterapia este o interventie interpersonala si relationala utilizata de psihoterapeut pentru a-si ajuta clientii sa-si depaseasca problemele de viata. Psihoterapia implica o gama de tehnici bazate pe comunicare, dialog si comportamente, care au drept scop imbunatatirea sanatatii mentale a clientului sau pentru imbunatatirea relatiilor de grup. Cele mai multe forme de psihoterapie se bazeaza pe conversatie, condusa astfel incat sa restructureze simptomele deranjante si sa rezolve problema.
O prima etapa este evaluarea psihologica, aceasta facilitand autocunoasterea, ofera o imagine de ansamblu sau aprofundata asupra personalitatii, identifica problemele specifice varstei sau legate de anumite situatii, impulsioneaza nevoia de dezvoltare personala. Evaluarea psihologica poate duce la decizia unei cure terapeutice sau al unui program de consiliere psihologica, care este util profesorilor pentru a putea stabili un program de invatare specific problemelor descoperite, de asemenea este util si parintiilor pentru a-si ajusta atitudinea parentala fata de copil (a creste si orienta stimularea pentru un copil supradotat sau o scadea atunci cand copilul este suprasolicitat).
Psihoterapia se concentreaza pe suferinta interioara- tristete, anxietate, durere, doliu sau separare, frici, compulsii, atacuri de panica si altele. Este procesul prin care sunt examinate prin tehnici diverse sentimentele, gandurile, continutirile psihologice, evenimentele, valorile personale cu scopul diminuarii si/sau inlaturarea tulburarilor sau problemelor psihologice, abordand problemele mai profund.
Psihoterapia foloseste persoanelor (indiferent de varsta) care: se simt coplesite de problemele vietii; nu reusesc sa evolueze in plan personal sau profesional; sunt cuprinse de depresie, anxietate, furie, frici, atacuri de panica; au dificultati grave in relationare; nu pot lua decizii importante; nu reusesc sa-si exprime emotiile si gandurile; se poarta imatur; nu reusesc sa mentina relatii importante; au probleme sexuale, au perturbari ale comportamentului alimentar (anorexie si bulimie) si simt ca si-au pierdut echiliblrul.
Psihoterapia te poate ajuta: sustinandu-te intr-o peroioada dificila, sa-ti clarifici sentimentele, simptomele, relatiile, continuturile psihice. Te ajuta sa gasesti cauzele dificultatiilor tale, sa-ti dezvolti si sa-ti descoperi calitatiile si resursele personale, sa-ti recapeti controlul propriei vieti, sa-ti realizezi propriul potential, sa iei decizii personale, sa-ti exprimi emotiile, gandurile intr-un mod autentic, sa te maturizezi, sa-ti intelegi trecutul pentru a-ti putea construi viitorul, sa-ti rezolvi problemele sexuale, sa stabilesti si sa mentii relatii sanatoase.
Suportul familiei in psihoterapie ofera contextul de grup in care sunt reconectate si redimensionate relatiile interpersonale, creandu-se oporunitatea de a fi impreuna cu ceilalti, de a impartasi sentimente, idei, de a dobandi un mai bun autocontrol asupra situatiei generatoare de conflicte, de a primi si oferi suport emotional.
Nu toti suntem la fel chiar daca facem partye din aceeasi familie, nu toti ne dorim acelasi lucru chiar daca am fost crescuti de aceeasi parinti, nu toti reusim sa impartasim aceleasi valori chiar daca venim din aceeasi casa… si orice familie isi are crizele sale, etapele sale, devenirea sa, dar sntimentul de siguranta il avem sau nu din familie. Familia este ceea ce ne da echilibrul, oricat succes am avea si oriunde ne-am duce exista o parte din noi care ramane mereu acasa… .
A fi parinte al unui adolescent este dificil in societatea de azi, societate ea insasi cofuza si oarba la valoriile autentice. De multe ori parintii se transforma in prieteni sau tirani ori renunta.
NU renuntati! Pentru orice problema exista rezolvare sau macar ameliorare.
Ei sunt fiii si fiicele dorului Vietii de ea insasi indragostita.
Ei vin prin voi, dar nu din voi,
Si desi sunt cu voi, ei nu sunt ai vostri.
Puteti sa le dati dragostea, nu insa si gandurile voastre,
Fiindca ei au gandurile lor.
Le puteti gazdui trupul dar nu si sufletul,
Fiindca sufletele lor locuiesc in casa zilei de maine, pe care voi nu o puteti
vizita nici chiar in vis.
Puteti nazui sa fiti ca ei, dar nu cautati sa-i faceti asemenea voua,
Pentru ca viata nu merge inapoi, nici zaboveste in ziua de ieri."
Kahlil Gibran
A deveni parinte este un act decizional responsabil sau presupune doar bucuria de a aduce pe lume un copil?
Devi parinte responsabil si ai astfel toate sansele sa fi un parinte bun atunci cand iti doresti cu adevarat sa ai un copil; este mai linistit si mai impacat cu experientele trecutului; esti suficient de matur din punct de vedere emotional ca sa oferi copilului iubirea neconditionata si toata libertatea de a fi el insusi, de a deveni ceea ce el viseaza sa devina; esti informat sau esti dispus sa te informezi cu privire la caracteristicile si nevoile copilului in toate etapele sale de dezvoltare.
Numitorul comun in toate relatiile este nevoia fiecaruia de a se simti iubit si inteles. Discutiile cu copiii se poarta in asa fel incat ei sa se simta niste membrii importanti ai familiei. Acest lucru construieste si stabileste legatura de care ne bucuram tot restul vietii, este o modalitate de a va comunica iubirea, grija si responsabilitatea pentru copilul dumneavoastra.
“Copiii invata ce traiesc.Apoi cresc si ajung sa traiasca ceea ce au invatat.”
Dorothy Law Nolte
Tinerii nu mai stiu cum sa devina adulti si nici ce inseamna acest lucru. Atunci isi reinventeaza propriile ritualuri. Dar un ritual se inscrie intr-un lant ce indica un drum, validat si sustinut de cei mai invarsta. Acest lucru nu mai exista si putem constata in fiecare zi pana la ce punct sunt pierduti cei tineri, iar noi adultii nu putem face fata problemelor lor.
La psihoterapeut se vine pentru a face un bilant, pentru a vedea cine esti, cum sa iei viata, sa-ti pui intrebari utile si sa afli cauza raului, a suferintei sau a bolii. Cautarea sensului apare in totdeauna cand omul ajunge aici, astfel psihoterapia preia stafeta si va propune o modalitate de a insoti fiinta umana in cautarea sensului, va deveni trecerea ritualizata care va ajuta omul sa creasca si sa devina mai uman. Aceasta functie a psihoterapiei se intalneste si mai clar in formele de terapie care fac loc exprimarii emotiilor- functie simbolica ce consta in a intealni, a face fata si a pune in practica toate registrele suferintei emotionale si afective pe care individul le are in el.
Psihoterapia este o interventie interpersonala si relationala utilizata de psihoterapeut pentru a-si ajuta clientii sa-si depaseasca problemele de viata. Psihoterapia implica o gama de tehnici bazate pe comunicare, dialog si comportamente, care au drept scop imbunatatirea sanatatii mentale a clientului sau pentru imbunatatirea relatiilor de grup. Cele mai multe forme de psihoterapie se bazeaza pe conversatie, condusa astfel incat sa restructureze simptomele deranjante si sa rezolve problema.
O prima etapa este evaluarea psihologica, aceasta facilitand autocunoasterea, ofera o imagine de ansamblu sau aprofundata asupra personalitatii, identifica problemele specifice varstei sau legate de anumite situatii, impulsioneaza nevoia de dezvoltare personala. Evaluarea psihologica poate duce la decizia unei cure terapeutice sau al unui program de consiliere psihologica, care este util profesorilor pentru a putea stabili un program de invatare specific problemelor descoperite, de asemenea este util si parintiilor pentru a-si ajusta atitudinea parentala fata de copil (a creste si orienta stimularea pentru un copil supradotat sau o scadea atunci cand copilul este suprasolicitat).
Psihoterapia se concentreaza pe suferinta interioara- tristete, anxietate, durere, doliu sau separare, frici, compulsii, atacuri de panica si altele. Este procesul prin care sunt examinate prin tehnici diverse sentimentele, gandurile, continutirile psihologice, evenimentele, valorile personale cu scopul diminuarii si/sau inlaturarea tulburarilor sau problemelor psihologice, abordand problemele mai profund.
Psihoterapia foloseste persoanelor (indiferent de varsta) care: se simt coplesite de problemele vietii; nu reusesc sa evolueze in plan personal sau profesional; sunt cuprinse de depresie, anxietate, furie, frici, atacuri de panica; au dificultati grave in relationare; nu pot lua decizii importante; nu reusesc sa-si exprime emotiile si gandurile; se poarta imatur; nu reusesc sa mentina relatii importante; au probleme sexuale, au perturbari ale comportamentului alimentar (anorexie si bulimie) si simt ca si-au pierdut echiliblrul.
Psihoterapia te poate ajuta: sustinandu-te intr-o peroioada dificila, sa-ti clarifici sentimentele, simptomele, relatiile, continuturile psihice. Te ajuta sa gasesti cauzele dificultatiilor tale, sa-ti dezvolti si sa-ti descoperi calitatiile si resursele personale, sa-ti recapeti controlul propriei vieti, sa-ti realizezi propriul potential, sa iei decizii personale, sa-ti exprimi emotiile, gandurile intr-un mod autentic, sa te maturizezi, sa-ti intelegi trecutul pentru a-ti putea construi viitorul, sa-ti rezolvi problemele sexuale, sa stabilesti si sa mentii relatii sanatoase.
Suportul familiei in psihoterapie ofera contextul de grup in care sunt reconectate si redimensionate relatiile interpersonale, creandu-se oporunitatea de a fi impreuna cu ceilalti, de a impartasi sentimente, idei, de a dobandi un mai bun autocontrol asupra situatiei generatoare de conflicte, de a primi si oferi suport emotional.
Nu toti suntem la fel chiar daca facem partye din aceeasi familie, nu toti ne dorim acelasi lucru chiar daca am fost crescuti de aceeasi parinti, nu toti reusim sa impartasim aceleasi valori chiar daca venim din aceeasi casa… si orice familie isi are crizele sale, etapele sale, devenirea sa, dar sntimentul de siguranta il avem sau nu din familie. Familia este ceea ce ne da echilibrul, oricat succes am avea si oriunde ne-am duce exista o parte din noi care ramane mereu acasa… .
A fi parinte al unui adolescent este dificil in societatea de azi, societate ea insasi cofuza si oarba la valoriile autentice. De multe ori parintii se transforma in prieteni sau tirani ori renunta.
NU renuntati! Pentru orice problema exista rezolvare sau macar ameliorare.
DICTIONAR EXPLICATIV:
Motto:”sunt mereu descurajata si crispata.Am o tendinta de a nega orice adevar care pana atunci mi se parea adevar;o negare parca in ciuda,parca in descurajare.Din cauza aceasta am un fel de gol in minte,ca un fel de neant,de prezenta caruia nu mi dau seama intotdeuna.Uneori il simt,alteori sunt inconstienta”
Din Jurnalul de insemnari despre sine al unei bolnave psihic
Am considerat utila o astel de rubrica,in primul rand pentru o informare obiectiva in ceea ce priveste terminologia folosita de psihologie dar si pentru o descriere in cuvinte accesibile a notiunilor intalnite in acest domeniu
*psihic:-”viata sufleteasca interioara”,totalitatea fenomenelor care descriu felul in care gandesc,simt si ma comport,raportate/sau nu, la ceilalti
*psihologie:-studiul stiintific al comportamentului si al proceselor mentale,adica psihologia raspunde la intrebari de felul:ce si cum gandesc?ce ,cum ,de ce simt intr un anumit fel?cum sunt eu?de ce am ajuns asa?de ce ma port in felul acesta?
*psiholog:-persoana instruita sa foloseasca mijloace stiintifice(ex:observatia,testul psihologic,consilierea/psihoterapia)cu scopul cunoasterii,ameliorarii si prevenirii proceselor psihice,absolvent al unei facultati de psihologie
*psihiatru-absolvent al unei facultati de medicina,specialist in identificarea si ameliorarea starilor bolnavilor mentali cu instrumente medicale(medicamente) si isi desfasoara activitatea intr un spital sau cabinet privat
*psihoterapie-orice utilizare de instrumente psihologice pentru tratarea unei maladii metale,inadaptarii comportamentale sau afective si a tulburarilor psihosomatice
*psihoterapeut-psiholog sau psihiatru specializat in identificarea si tratarea tulburarilor ce tin de gandire,sentimente si comportament cu instrumente psihoterapeutice(vezi scolile si specializarile in psihoterapie)
*test psihologic-instrument stiintific folosit pentru descrierea unei persoane intr o situatie definita cu precizie si raportarea acesteia la un grup care este in aceasi situatie.ex:-test de inteligenta
-test de personalitate-test de memorie,etc.
*vindecare psihica-revenire a unei persoane suferinde de o afectiune mentala la o stare de sanatate psihica buna,adica trecerea la un stadiu nou,mai potrivit in dezvoltarea psihoafectiva a persoanei,un progres in evolutia personalitatii sale
Din Jurnalul de insemnari despre sine al unei bolnave psihic
Am considerat utila o astel de rubrica,in primul rand pentru o informare obiectiva in ceea ce priveste terminologia folosita de psihologie dar si pentru o descriere in cuvinte accesibile a notiunilor intalnite in acest domeniu
*psihic:-”viata sufleteasca interioara”,totalitatea fenomenelor care descriu felul in care gandesc,simt si ma comport,raportate/sau nu, la ceilalti
*psihologie:-studiul stiintific al comportamentului si al proceselor mentale,adica psihologia raspunde la intrebari de felul:ce si cum gandesc?ce ,cum ,de ce simt intr un anumit fel?cum sunt eu?de ce am ajuns asa?de ce ma port in felul acesta?
*psiholog:-persoana instruita sa foloseasca mijloace stiintifice(ex:observatia,testul psihologic,consilierea/psihoterapia)cu scopul cunoasterii,ameliorarii si prevenirii proceselor psihice,absolvent al unei facultati de psihologie
*psihiatru-absolvent al unei facultati de medicina,specialist in identificarea si ameliorarea starilor bolnavilor mentali cu instrumente medicale(medicamente) si isi desfasoara activitatea intr un spital sau cabinet privat
*psihoterapie-orice utilizare de instrumente psihologice pentru tratarea unei maladii metale,inadaptarii comportamentale sau afective si a tulburarilor psihosomatice
*psihoterapeut-psiholog sau psihiatru specializat in identificarea si tratarea tulburarilor ce tin de gandire,sentimente si comportament cu instrumente psihoterapeutice(vezi scolile si specializarile in psihoterapie)
*test psihologic-instrument stiintific folosit pentru descrierea unei persoane intr o situatie definita cu precizie si raportarea acesteia la un grup care este in aceasi situatie.ex:-test de inteligenta
-test de personalitate-test de memorie,etc.
*vindecare psihica-revenire a unei persoane suferinde de o afectiune mentala la o stare de sanatate psihica buna,adica trecerea la un stadiu nou,mai potrivit in dezvoltarea psihoafectiva a persoanei,un progres in evolutia personalitatii sale
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)