Rolul familiei in psihoterapie

"Copiii vostri nu sunt copiii vostri.
Ei sunt fiii si fiicele dorului Vietii de ea insasi indragostita.
Ei vin prin voi, dar nu din voi,
Si desi sunt cu voi, ei nu sunt ai vostri.

Puteti sa le dati dragostea, nu insa si gandurile voastre,
Fiindca ei au gandurile lor.
Le puteti gazdui trupul dar nu si sufletul,
Fiindca sufletele lor locuiesc in casa zilei de maine, pe care voi nu o puteti
vizita nici chiar in vis.
Puteti nazui sa fiti ca ei, dar nu cautati sa-i faceti asemenea voua,
Pentru ca viata nu merge inapoi, nici zaboveste in ziua de ieri."
Kahlil Gibran

A deveni parinte este un act decizional responsabil sau presupune doar bucuria de a aduce pe lume un copil?
Devi parinte responsabil si ai astfel toate sansele sa fi un parinte bun atunci cand iti doresti cu adevarat sa ai un copil; este mai linistit si mai impacat cu experientele trecutului; esti suficient de matur din punct de vedere emotional ca sa oferi copilului iubirea neconditionata si toata libertatea de a fi el insusi, de a deveni ceea ce el viseaza sa devina; esti informat sau esti dispus sa te informezi cu privire la caracteristicile si nevoile copilului in toate etapele sale de dezvoltare.
Numitorul comun in toate relatiile este nevoia fiecaruia de a se simti iubit si inteles. Discutiile cu copiii se poarta in asa fel incat ei sa se simta niste membrii importanti ai familiei. Acest lucru construieste si stabileste legatura de care ne bucuram tot restul vietii, este o modalitate de a va comunica iubirea, grija si responsabilitatea pentru copilul dumneavoastra.
“Copiii invata ce traiesc.Apoi cresc si ajung sa traiasca ceea ce au invatat.”
Dorothy Law Nolte
Tinerii nu mai stiu cum sa devina adulti si nici ce inseamna acest lucru. Atunci isi reinventeaza propriile ritualuri. Dar un ritual se inscrie intr-un lant ce indica un drum, validat si sustinut de cei mai invarsta. Acest lucru nu mai exista si putem constata in fiecare zi pana la ce punct sunt pierduti cei tineri, iar noi adultii nu putem face fata problemelor lor.
La psihoterapeut se vine pentru a face un bilant, pentru a vedea cine esti, cum sa iei viata, sa-ti pui intrebari utile si sa afli cauza raului, a suferintei sau a bolii. Cautarea sensului apare in totdeauna cand omul ajunge aici, astfel psihoterapia preia stafeta si va propune o modalitate de a insoti fiinta umana in cautarea sensului, va deveni trecerea ritualizata care va ajuta omul sa creasca si sa devina mai uman. Aceasta functie a psihoterapiei se intalneste si mai clar in formele de terapie care fac loc exprimarii emotiilor- functie simbolica ce consta in a intealni, a face fata si a pune in practica toate registrele suferintei emotionale si afective pe care individul le are in el.
Psihoterapia este o interventie interpersonala si relationala utilizata de psihoterapeut pentru a-si ajuta clientii sa-si depaseasca problemele de viata. Psihoterapia implica o gama de tehnici bazate pe comunicare, dialog si comportamente, care au drept scop imbunatatirea sanatatii mentale a clientului sau pentru imbunatatirea relatiilor de grup. Cele mai multe forme de psihoterapie se bazeaza pe conversatie, condusa astfel incat sa restructureze simptomele deranjante si sa rezolve problema.
O prima etapa este evaluarea psihologica, aceasta facilitand autocunoasterea, ofera o imagine de ansamblu sau aprofundata asupra personalitatii, identifica problemele specifice varstei sau legate de anumite situatii, impulsioneaza nevoia de dezvoltare personala. Evaluarea psihologica poate duce la decizia unei cure terapeutice sau al unui program de consiliere psihologica, care este util profesorilor pentru a putea stabili un program de invatare specific problemelor descoperite, de asemenea este util si parintiilor pentru a-si ajusta atitudinea parentala fata de copil (a creste si orienta stimularea pentru un copil supradotat sau o scadea atunci cand copilul este suprasolicitat).



Psihoterapia se concentreaza pe suferinta interioara- tristete, anxietate, durere, doliu sau separare, frici, compulsii, atacuri de panica si altele. Este procesul prin care sunt examinate prin tehnici diverse sentimentele, gandurile, continutirile psihologice, evenimentele, valorile personale cu scopul diminuarii si/sau inlaturarea tulburarilor sau problemelor psihologice, abordand problemele mai profund.
Psihoterapia foloseste persoanelor (indiferent de varsta) care: se simt coplesite de problemele vietii; nu reusesc sa evolueze in plan personal sau profesional; sunt cuprinse de depresie, anxietate, furie, frici, atacuri de panica; au dificultati grave in relationare; nu pot lua decizii importante; nu reusesc sa-si exprime emotiile si gandurile; se poarta imatur; nu reusesc sa mentina relatii importante; au probleme sexuale, au perturbari ale comportamentului alimentar (anorexie si bulimie) si simt ca si-au pierdut echiliblrul.
Psihoterapia te poate ajuta: sustinandu-te intr-o peroioada dificila, sa-ti clarifici sentimentele, simptomele, relatiile, continuturile psihice. Te ajuta sa gasesti cauzele dificultatiilor tale, sa-ti dezvolti si sa-ti descoperi calitatiile si resursele personale, sa-ti recapeti controlul propriei vieti, sa-ti realizezi propriul potential, sa iei decizii personale, sa-ti exprimi emotiile, gandurile intr-un mod autentic, sa te maturizezi, sa-ti intelegi trecutul pentru a-ti putea construi viitorul, sa-ti rezolvi problemele sexuale, sa stabilesti si sa mentii relatii sanatoase.
Suportul familiei in psihoterapie ofera contextul de grup in care sunt reconectate si redimensionate relatiile interpersonale, creandu-se oporunitatea de a fi impreuna cu ceilalti, de a impartasi sentimente, idei, de a dobandi un mai bun autocontrol asupra situatiei generatoare de conflicte, de a primi si oferi suport emotional.
Nu toti suntem la fel chiar daca facem partye din aceeasi familie, nu toti ne dorim acelasi lucru chiar daca am fost crescuti de aceeasi parinti, nu toti reusim sa impartasim aceleasi valori chiar daca venim din aceeasi casa… si orice familie isi are crizele sale, etapele sale, devenirea sa, dar sntimentul de siguranta il avem sau nu din familie. Familia este ceea ce ne da echilibrul, oricat succes am avea si oriunde ne-am duce exista o parte din noi care ramane mereu acasa… .
A fi parinte al unui adolescent este dificil in societatea de azi, societate ea insasi cofuza si oarba la valoriile autentice. De multe ori parintii se transforma in prieteni sau tirani ori renunta.
NU renuntati! Pentru orice problema exista rezolvare sau macar ameliorare.