Diferente intre consiliere si psihoterapie: psihologia in general abordeaza 3 aspecte importante: ce si cum gandim, ce si cum simtim, ce si cum facem.Echilibrul lor inseamna sanatate psihica.
Psihoterapia are de a face mai mult cu tulburarile psihice decat consilierea; psihoterapia este de mai lunga durata si mai profunda si este asociata cu cadrul medical. Atat consilierea, cat si psihoterapia sunt procese psihologice care folosesc aceleasi modele teoretice. Fiecare accentueaza nevoia de a valoriza clientul/pacientul ca persoana, de a asculta cu atentie si empatie ceea ce au de spus clientii si de a le sporii capacitatea de autoajutorare si responsabilitate pentru propria persoana. Cand e vorba de o situatie medicala, psihologia prin psihoterapie mai ales, asigura procesul de vindecare de care are nevoie persoana in cauza.
11 sept. 2010
....ce se întampla la psiholog?
E destul de simplu.....de obicei in urma unei programari, se ajunge la situatia fata in fata.Clientul/pacientul incepe sa vorbeasca despre “problema” care-l deranjeaza sau pentru motivul/ele care l-au determinat sa vina la psiholog.Psihologul pune intrebari lamuritoare, ajutatoare pentru lamurirea situatiei.Ca orice proces are un inceput, o parte de mijloc si un final.
De regula prima intalnire este una de tatonare si de lamurire a situatiei:
I.1.- care este problema si istoricul ei?
2.-cum s-a ajuns in aceasta situatie?
3.-care sunt asteptarile clientului?(ce anume asteapta de la psiholog)
4.-se lamureste compatibilitatea profesionala dintre client/pacient si psiholog
5.- se identifica problema si se evalueaza gravitatea ei (psihodiagnostic)
6.-se stabileste o strategie terapeutica care sa duca la rezolvarea problemei
7.-se stabileste un numar aproximativ de sedinte si frecventa lor(una sau doua/sapt)
8.-se stabilesc detaliile sedintelor (locatie, timp,costuri)
9.-se incheie un “contract terapeutic”.
Toate acestea se discuta si se lamuresc in prima sedinta sau in cel mult 3 pana la 5, concretizandu-se in ceea ce se numeste relatie terapeutica. Fara acest liant orice succes profesional este unul superficial.Calitatea relatiei terapeutica se concretizeaza prin legatura care se creaza intre client si psiholog, incredere, respect reciproc, acceptare neconditionata din partea profesionistului fata de unicitatea situatiilor de viata cu care se confrunta clientul, asistarea acestuia din urma, in travaliul propriei autodescoperiri, autodepasiri, si vindecarii in final.
Sunt lucruri pe care le stiti, dar nu stiti ca le stiti;
cand veti stii ceea ce nu stiti ca stiti, va veti schimba.
Erickson
II. Partea de mijloc, lucrul efectiv este punerea in practica a celor stabilite in faza initiala prin mijloace psihologice/psihoterapeutice. Si prin aceasta etapa demersul psihologic, psihoterapia se diferentiaza de discutia amicala. Acest aspect poate fi mult mai usor inteles atunci cand este trait si simt.
Functie de scoala in care s-a pregatit psihologul, demersul psihologic este diferit de la psiholog la psiholog, de aceea se recomanda cel putin doua abordari diferite, de la profunda psihanaliza, de exemplu pana la pragmatica teorie cognitiva. Exemple de scoli psihologice/psihoterapeutice :abordarea clasicului Freud, psihanaliza jungiana, terapia familiala, terapia cognitiv-comportamentala, analiza tranzactionala, hipnoza ericksoniana, psihodrama etc.Orice abordarea vizeaza starea de bine a clietului, specificul abordarii este, sau poate fi diferit, destinatia este aceasi, metoda poate fi diferita.
Iata mai jos o comparatie facuta de Erickson cu ceea ce se intampla intr-un demers psihologic :
Acesta a relatat o poveste legată de plimbarea pe care a făcut-o împreună cu prietenii săi la câteva mile depărtare de casa sa. În acea vreme oamenii nu prea călătoreau foarte departe de locuinţele lor, iar zona în care ajunseseră nu le era familiară. Copiii au mers pe un drum de ţară, iar pe lângă ei a trecut un cal care în mod evident îşi aruncase călăreţul. Erickson împreună cu prietenii săi au mânat calul într-o ogradă, şi când l-au adus în curte, au prins calul şi l-au liniştit. Erickson a spus, “Am să duc acest cal înapoi acasă, înapoi la stăpânul său”. Prietenii săi au răspuns: “Dar nici măcar nu ştim al cui este calul. Cum ai să faci asta?” Erickson a răspuns:”Nici-o problemă.” A sărit în spatele calului, i-a spus calului să pornească, iar calul a ieşit din ogradă şi a apucat-o la dreapta. Erickson i-a dat pinteni calului în josul drumului. Aşa cum mergeau ei în josul drumului, când şi când calul încerca să se abată de la drum pentru a mânca fie buruieni fie fân. Erickson doar îl aducea înapoi pe drum şi îl îndemna mai departe. Câteva mile mai în josul drumului calul s-a răsucit şi a intrat într-o altă ogradă. Stăpânul a auzit agitaţia, a ieşit afară şi a exclamat: “Acesta este calul meu. Cum aţi ştiut să-mi aduceţi calul acasă? Nu vă cunosc. Nu aţi ştiut că acesta este calul meu.” Erickson i-a răspuns:”Aveţi dreptate, nu am ştiut unde să aduc calul, dar calul cunoştea drumul. Tot ce am făcut a fost să-l fac să-şi urmeze drumul şi să-l îndrum să meargă mai departe. După ce a enunţat această teorie, Erickson a încheiat cu următoarea morală: “Cred că aceasta este metoda de a face psihoterapie”.
De regula prima intalnire este una de tatonare si de lamurire a situatiei:
I.1.- care este problema si istoricul ei?
2.-cum s-a ajuns in aceasta situatie?
3.-care sunt asteptarile clientului?(ce anume asteapta de la psiholog)
4.-se lamureste compatibilitatea profesionala dintre client/pacient si psiholog
5.- se identifica problema si se evalueaza gravitatea ei (psihodiagnostic)
6.-se stabileste o strategie terapeutica care sa duca la rezolvarea problemei
7.-se stabileste un numar aproximativ de sedinte si frecventa lor(una sau doua/sapt)
8.-se stabilesc detaliile sedintelor (locatie, timp,costuri)
9.-se incheie un “contract terapeutic”.
Toate acestea se discuta si se lamuresc in prima sedinta sau in cel mult 3 pana la 5, concretizandu-se in ceea ce se numeste relatie terapeutica. Fara acest liant orice succes profesional este unul superficial.Calitatea relatiei terapeutica se concretizeaza prin legatura care se creaza intre client si psiholog, incredere, respect reciproc, acceptare neconditionata din partea profesionistului fata de unicitatea situatiilor de viata cu care se confrunta clientul, asistarea acestuia din urma, in travaliul propriei autodescoperiri, autodepasiri, si vindecarii in final.
Sunt lucruri pe care le stiti, dar nu stiti ca le stiti;
cand veti stii ceea ce nu stiti ca stiti, va veti schimba.
Erickson
II. Partea de mijloc, lucrul efectiv este punerea in practica a celor stabilite in faza initiala prin mijloace psihologice/psihoterapeutice. Si prin aceasta etapa demersul psihologic, psihoterapia se diferentiaza de discutia amicala. Acest aspect poate fi mult mai usor inteles atunci cand este trait si simt.
Functie de scoala in care s-a pregatit psihologul, demersul psihologic este diferit de la psiholog la psiholog, de aceea se recomanda cel putin doua abordari diferite, de la profunda psihanaliza, de exemplu pana la pragmatica teorie cognitiva. Exemple de scoli psihologice/psihoterapeutice :abordarea clasicului Freud, psihanaliza jungiana, terapia familiala, terapia cognitiv-comportamentala, analiza tranzactionala, hipnoza ericksoniana, psihodrama etc.Orice abordarea vizeaza starea de bine a clietului, specificul abordarii este, sau poate fi diferit, destinatia este aceasi, metoda poate fi diferita.
Iata mai jos o comparatie facuta de Erickson cu ceea ce se intampla intr-un demers psihologic :
Acesta a relatat o poveste legată de plimbarea pe care a făcut-o împreună cu prietenii săi la câteva mile depărtare de casa sa. În acea vreme oamenii nu prea călătoreau foarte departe de locuinţele lor, iar zona în care ajunseseră nu le era familiară. Copiii au mers pe un drum de ţară, iar pe lângă ei a trecut un cal care în mod evident îşi aruncase călăreţul. Erickson împreună cu prietenii săi au mânat calul într-o ogradă, şi când l-au adus în curte, au prins calul şi l-au liniştit. Erickson a spus, “Am să duc acest cal înapoi acasă, înapoi la stăpânul său”. Prietenii săi au răspuns: “Dar nici măcar nu ştim al cui este calul. Cum ai să faci asta?” Erickson a răspuns:”Nici-o problemă.” A sărit în spatele calului, i-a spus calului să pornească, iar calul a ieşit din ogradă şi a apucat-o la dreapta. Erickson i-a dat pinteni calului în josul drumului. Aşa cum mergeau ei în josul drumului, când şi când calul încerca să se abată de la drum pentru a mânca fie buruieni fie fân. Erickson doar îl aducea înapoi pe drum şi îl îndemna mai departe. Câteva mile mai în josul drumului calul s-a răsucit şi a intrat într-o altă ogradă. Stăpânul a auzit agitaţia, a ieşit afară şi a exclamat: “Acesta este calul meu. Cum aţi ştiut să-mi aduceţi calul acasă? Nu vă cunosc. Nu aţi ştiut că acesta este calul meu.” Erickson i-a răspuns:”Aveţi dreptate, nu am ştiut unde să aduc calul, dar calul cunoştea drumul. Tot ce am făcut a fost să-l fac să-şi urmeze drumul şi să-l îndrum să meargă mai departe. După ce a enunţat această teorie, Erickson a încheiat cu următoarea morală: “Cred că aceasta este metoda de a face psihoterapie”.
Cine merge la psiholog?
Exista 3 categorii de persoane care pot avea o experienta cu un psiholog consilier sau psihoterapeut:
-pacient (persoana considera ca are probleme medicale , de ex. Depresia, atacul de panica, fobia, timiditatea, anxietatea, o tulburare sexuale, etc.)
-client (persoana are o “problema existentiala”,din curiozitate, pt. dezvoltare personala, pt. orientare profesionala,a auzit de la altcineva, etc)
-partener de cercetare (persoana cauta un partener specializat in explicarea unor situatii de viata, conflicte interne, curiozitate, etc)
Cine e hotarat sa faca ceva, gaseste un drum...
cine nu, gaseste o scuza.
anonim
....cine merge la psiholog? Situatii intalnite in cabinetul de psihologie:
“Eu si sotul meu ne certam mult prea mult.”
“Sunt foarte deprimat si nu mai am chef de nimic.”
“Sunt o persoana timida si nu ma descurc cu ceilalti.”
“Ma pierd cu firea mult prea usor, nu ma pot controla.”
“Nu mai sunt multumita de relatia pe care o am.”
“Nu ma pot concentra foarte bine atunci cand invat.”
“Devin mult prea stresat de serviciu si atunci mananc prea mult.”
“Vreau sa am o profesie care sa mi se potriveasca intr-adevar.”
“Vreau sa ma adaptez, dar nu vreau sa renunt la ce e bun in cultura mea.”
“Tin mult la ea, dar nu stiu cum sa i-o arat.”
“As vrea sa intru in contact cu punctele mele tari si sa am o atitudine pozitiva.”
“Ultima data cand m-am certat cu prietena mea i-am dat o palma.Si tata facea la fel...eu nu mai vreau asta.”
“Nu ma descurc cu o femeie, nu stiu ce sa spun si nici ce sa fac.”
“Cred ca ma inseala...seara vine tarziu...nu stiu ce sa mai fac.”
“Prietenii mei fumeaza marijuana....am fumat si eu.Nu stiu ce sa fac.”
“Cand am bani merg la o sala de jocuri, am ajuns sa i-au imprumut pentru asta.”
“Cand trebuie sa vorbesc in fata la mai multi oameni...ma emotionez si transpir...nu mai gasesc cuvintele.”
“Nu am incredere in mine.”
“Cand trebuie sa iau o decizie ma tot gandesc si nu stiu cum e mai bine.”
“Degeaba spune adevarul, nu mai pot sa am incredere in el.”
“Nu mai sunt atras de sotia mea.”
“Cineva mi-a spus ca ar fi bine sa vin la un psiholog.”
“De o vreme mi-e frica singura.”
“Am atacuri de panica.”
“Ma enervez prea repede si-mi pierd controlul.”
“ Viata mea e un dezastru, am inceput sa ma gandesc ca ar fi mai bine sa mor.”
-pacient (persoana considera ca are probleme medicale , de ex. Depresia, atacul de panica, fobia, timiditatea, anxietatea, o tulburare sexuale, etc.)
-client (persoana are o “problema existentiala”,din curiozitate, pt. dezvoltare personala, pt. orientare profesionala,a auzit de la altcineva, etc)
-partener de cercetare (persoana cauta un partener specializat in explicarea unor situatii de viata, conflicte interne, curiozitate, etc)
Cine e hotarat sa faca ceva, gaseste un drum...
cine nu, gaseste o scuza.
anonim
....cine merge la psiholog? Situatii intalnite in cabinetul de psihologie:
“Eu si sotul meu ne certam mult prea mult.”
“Sunt foarte deprimat si nu mai am chef de nimic.”
“Sunt o persoana timida si nu ma descurc cu ceilalti.”
“Ma pierd cu firea mult prea usor, nu ma pot controla.”
“Nu mai sunt multumita de relatia pe care o am.”
“Nu ma pot concentra foarte bine atunci cand invat.”
“Devin mult prea stresat de serviciu si atunci mananc prea mult.”
“Vreau sa am o profesie care sa mi se potriveasca intr-adevar.”
“Vreau sa ma adaptez, dar nu vreau sa renunt la ce e bun in cultura mea.”
“Tin mult la ea, dar nu stiu cum sa i-o arat.”
“As vrea sa intru in contact cu punctele mele tari si sa am o atitudine pozitiva.”
“Ultima data cand m-am certat cu prietena mea i-am dat o palma.Si tata facea la fel...eu nu mai vreau asta.”
“Nu ma descurc cu o femeie, nu stiu ce sa spun si nici ce sa fac.”
“Cred ca ma inseala...seara vine tarziu...nu stiu ce sa mai fac.”
“Prietenii mei fumeaza marijuana....am fumat si eu.Nu stiu ce sa fac.”
“Cand am bani merg la o sala de jocuri, am ajuns sa i-au imprumut pentru asta.”
“Cand trebuie sa vorbesc in fata la mai multi oameni...ma emotionez si transpir...nu mai gasesc cuvintele.”
“Nu am incredere in mine.”
“Cand trebuie sa iau o decizie ma tot gandesc si nu stiu cum e mai bine.”
“Degeaba spune adevarul, nu mai pot sa am incredere in el.”
“Nu mai sunt atras de sotia mea.”
“Cineva mi-a spus ca ar fi bine sa vin la un psiholog.”
“De o vreme mi-e frica singura.”
“Am atacuri de panica.”
“Ma enervez prea repede si-mi pierd controlul.”
“ Viata mea e un dezastru, am inceput sa ma gandesc ca ar fi mai bine sa mor.”
Abonați-vă la:
Postări (Atom)