....ce se întampla la psiholog?

E destul de simplu.....de obicei in urma unei programari, se ajunge la situatia fata in fata.Clientul/pacientul incepe sa vorbeasca despre “problema” care-l deranjeaza sau pentru motivul/ele care l-au determinat sa vina la psiholog.Psihologul pune intrebari lamuritoare, ajutatoare pentru lamurirea situatiei.Ca orice proces are un inceput, o parte de mijloc si un final.
De regula prima intalnire este una de tatonare si de lamurire a situatiei:
I.1.- care este problema si istoricul ei?
2.-cum s-a ajuns in aceasta situatie?
3.-care sunt asteptarile clientului?(ce anume asteapta de la psiholog)
4.-se lamureste compatibilitatea profesionala dintre client/pacient si psiholog
5.- se identifica problema si se evalueaza gravitatea ei (psihodiagnostic)
6.-se stabileste o strategie terapeutica care sa duca la rezolvarea problemei
7.-se stabileste un numar aproximativ de sedinte si frecventa lor(una sau doua/sapt)
8.-se stabilesc detaliile sedintelor (locatie, timp,costuri)
9.-se incheie un “contract terapeutic”.
Toate acestea se discuta si se lamuresc in prima sedinta sau in cel mult 3 pana la 5, concretizandu-se in ceea ce se numeste relatie terapeutica. Fara acest liant orice succes profesional este unul superficial.Calitatea relatiei terapeutica se concretizeaza prin legatura care se creaza intre client si psiholog, incredere, respect reciproc, acceptare neconditionata din partea profesionistului fata de unicitatea situatiilor de viata cu care se confrunta clientul, asistarea acestuia din urma, in travaliul propriei autodescoperiri, autodepasiri, si vindecarii in final.




Sunt lucruri pe care le stiti, dar nu stiti ca le stiti;
cand veti stii ceea ce nu stiti ca stiti, va veti schimba.
Erickson

II. Partea de mijloc, lucrul efectiv este punerea in practica a celor stabilite in faza initiala prin mijloace psihologice/psihoterapeutice. Si prin aceasta etapa demersul psihologic, psihoterapia se diferentiaza de discutia amicala. Acest aspect poate fi mult mai usor inteles atunci cand este trait si simt.
Functie de scoala in care s-a pregatit psihologul, demersul psihologic este diferit de la psiholog la psiholog, de aceea se recomanda cel putin doua abordari diferite, de la profunda psihanaliza, de exemplu pana la pragmatica teorie cognitiva. Exemple de scoli psihologice/psihoterapeutice :abordarea clasicului Freud, psihanaliza jungiana, terapia familiala, terapia cognitiv-comportamentala, analiza tranzactionala, hipnoza ericksoniana, psihodrama etc.Orice abordarea vizeaza starea de bine a clietului, specificul abordarii este, sau poate fi diferit, destinatia este aceasi, metoda poate fi diferita.
Iata mai jos o comparatie facuta de Erickson cu ceea ce se intampla intr-un demers psihologic :
Acesta a relatat o poveste legată de plimbarea pe care a făcut-o împreună cu prietenii săi la câteva mile depărtare de casa sa. În acea vreme oamenii nu prea călătoreau foarte departe de locuinţele lor, iar zona în care ajunseseră nu le era familiară. Copiii au mers pe un drum de ţară, iar pe lângă ei a trecut un cal care în mod evident îşi aruncase călăreţul. Erickson împreună cu prietenii săi au mânat calul într-o ogradă, şi când l-au adus în curte, au prins calul şi l-au liniştit. Erickson a spus, “Am să duc acest cal înapoi acasă, înapoi la stăpânul său”. Prietenii săi au răspuns: “Dar nici măcar nu ştim al cui este calul. Cum ai să faci asta?” Erickson a răspuns:”Nici-o problemă.” A sărit în spatele calului, i-a spus calului să pornească, iar calul a ieşit din ogradă şi a apucat-o la dreapta. Erickson i-a dat pinteni calului în josul drumului. Aşa cum mergeau ei în josul drumului, când şi când calul încerca să se abată de la drum pentru a mânca fie buruieni fie fân. Erickson doar îl aducea înapoi pe drum şi îl îndemna mai departe. Câteva mile mai în josul drumului calul s-a răsucit şi a intrat într-o altă ogradă. Stăpânul a auzit agitaţia, a ieşit afară şi a exclamat: “Acesta este calul meu. Cum aţi ştiut să-mi aduceţi calul acasă? Nu vă cunosc. Nu aţi ştiut că acesta este calul meu.” Erickson i-a răspuns:”Aveţi dreptate, nu am ştiut unde să aduc calul, dar calul cunoştea drumul. Tot ce am făcut a fost să-l fac să-şi urmeze drumul şi să-l îndrum să meargă mai departe. După ce a enunţat această teorie, Erickson a încheiat cu următoarea morală: “Cred că aceasta este metoda de a face psihoterapie”.