Stabilirea relatiei terapeutice
Consilierul/terapeutul in lucrul cu familia, incepand de la primul contact cu membrii familiei sau chiar de la abordarea telefonica e bine sa fie atent la stabilirea unei relatii terapeutice. Calitatea relatiei dintre profesionist si familie poate sa anticipeze daca familiile vor veni, vor ramane in terapie si isi vor imbunatatii relatiile pe parcursul terapiei. ”Studiile au demonstrat ca, in general, relatia terapeutica poate fi un indicator al succesului in multe forme de terapie. Validarea si sprijinirea familiei ca sistem si implicarea fiecarui membru al familiei sunt aspecte deosebit de importante ale dezvoltarii si mentinerii unei relatii terapeutice bune.”[15]
Pentru stabilirea unei relatii terapeutice, specialistul trebuie sa formeze un nou sistem- un sistem terapeutic- compus din specialist si familie. In acest sistem, terapeutul, este atat membru cat si lider, o mare provocare pentru consilier fiind aceea de a stabili raporturi cu toti membrii familiei, unii foarte probabil aflati in conflic cu ceilalti. De exemplu, adolescentii consumatori sau dependenti incep in general terapia in conflict cu parintii lor sau cu tutorii. Amandoua partile au nevoie de sprijin. Sarcina terapeutului este aceea de a gasii solutii pentru a sprijini persoanele aflate de o parte sau cealalta a baricadei.
De exemplu, terapeutul poate spune adolescentului:’’Sunt aici sa te ajut sa le explici parintilor tai ca liceul teoretic nu este pentru tine si ca tu esti interesat de scoala de comert”. Pe de alta parte, terapeutul ii poate spune parintelui: “Sunt aici sa te ajut sa iti tii fiul departe de droguri”. Observam ca e important ca terapeutul sa fie capabil sa stabileasca o realatie de alianta cu toata familia.
Strategii abordabile in crearea relatiei terapeutice:
- alaturarea; prin alaturare, terapeutul realizeaza etapele de pregatire a familiei pentru schimbare. Alaturarea apare de asemenea cand terapeutul castiga o pozitie de conducere in cadrul familiei. Terapeutul devine un “membru temporar special”.
O strategie importanta in alaturare este sprijinirea autoritatii existente in familie. Consilierul il va sprijini pe membrul dominant al familiei, aratandu-i respect, deoarece acesta are rolul de a accepta consilierul in familie; liderul familiei decide daca amplaseaza consilierul intr-un rol de conducere sau daca familia renunta la terapie. In general, cel mai puternic membru al familiei trebuie sa accepte schimbarile din familie, incluzand odata cu aceasta propria lui schimbare.
-urmarirea; este strategia prin care terapeutul analizeaza modul de interactiune al familiei si pe baza acestor date stabileste un plan terapeutic de actiune numit “urmarire”. De exemplu, terapeutul poate sa adopte tehnica mimetismului in tinuta sau in limbajul verbal.
-construirea planului terapeutic; prin identificarea modelelor de interactiune adaptative si neadaptative ale familiei, terapeutul planifica o interventie practica, strategica si eficienta. Scopul interventiei este acela de a imbunatatii interactiuniile familiei direct implicate in declansarea simptomelor adolescentului.
De exemplu, prin punerea in scena se pot identifica interactiunile neadaptative, iar terapeutul isi poate crea strategia pornind de la o situatie concreta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu