#
Nu ma răsfăţa. Ştiu prea bine că nu mi se cuvine tot ceea ce cer. Dar te încerc totuşi. Nu-ţi fie teamă să fii ferm cu mine. Eu prefer aşa. Asta mă aşează la locul meu.
#
Nu folosi forţa cu mine! Asta mă obişnuieşte cu ideea că numai puterea contează. Voi răspunde mult mai bine dacă sunt condus.
#
Nu fii inconsecvent. Asta mă pune în încurcătură şi mă face să încerc să scap nepedepsit, indiferent ce fac.
#
Nu-mi face promisiuni. S-ar putea să nu le poti ţine. Asta mă face să-mi pierd încrederea în tine.
#
Nu mă cicăli. Dacă o faci, va trebui să mă protejez prin a părea că sunt surd.
#
Nu răspunde provocărilor mele atunci când spun sau fac lucruri care te supără. Voi încerca atunci să capăt şi mai multe VICTORII.
#
Nu te supăra prea tare când îţi spun TE URĂSC. Nu cred ce spun, dar vreau să-ti pară rău pentru ceea ce mi-ai făcut.
#
Nu mă face să mă simt mai mic decât sunt. Voi încerca să-ti demonstrez contrariul purtându-mă ca O PERSOANĂ IMPORTANTĂ.
#
Nu face în locul meu nimic din ceea ce aş putea face singur. Asta mă face să mă simt ca un copil şi voi continua să te folosesc în serviciul meu.
#
Nu-mi menaja RELELE OBICEIURI, acordă-mi cât mai multă atenţie. Altfel nu faci decât să mă încurajezi să le continui.
#
Nu mă face să simt că greşelile mele sunt păcate. Trebuie să învăţ să fac greşeli fără a avea sentimentul că nu sunt bun de nimic.
#
Nu mă corecta în public. Voi fi mult mai sensibil dacă îmi vei vorbi blând între patru ochi.
#
Nu încerca să dicuţi comportamentul meu în febra conflictului. Din anumite motive, auzul meu nu e foarte bun în acel moment, iar cooperarea mea e chiar şi mai slabă. E bine să acţionezi aşa cum este cazul, dar hai să nu vorbim despre asta decât mai târziu.
#
Nu încerca să-mi ţii predici. Vei fi surprins să constaţi cât de bine ştiu ce e BINE sau RĂU.
#
Nu-mi cere explicaţii pentru comportările mele greşite. Câteodată nici nu ştiu de ce am procedat aşa.
#
Nu mă pedepsi prea tare. Mă speriu uşor şi atunci spun minciuni.
#
Nu uita că îmi place să experimentez. Învăţ din asta, deci te rog să te obişnuieşti.
#
Nu mă ferii de consecinţe. Trebuie să învăţ din experienţă.
#
Nu băga mult în seamă indispoziţiile mele. S-ar putea să profit de faptul că îmi acorzi mai multă atenţie când sunt bolnav.
#
Nu mă respinge când pun întrebări cinstite. Dacă o faci vei constata că nu te mai întreb şi îmi caut informaţiile în altă parte.
#
Nu-mi răspunde la întrebarile prosteşti şi lipsite de sens. Astfel, voi încerca mereu să te agăţ de mine cu asemenea întrebări.
#
Nu încerca niciodată să arăţi că eşti perfect sau infailibil. Mă faci să mă simt că nu voi putea să ajung niciodată.
#
Nu te teme dacă eu sunt speriat. Voi deveni şi mai speriat. Arată-te curajos!
#
Nu uita că eu nu pot creşte fără o grămadă de încurajări şi înţelegere, dar câteodată o apeciere, chiar câştigată cinstit, este uitată. Mustrarea batjocoritoare NU!
#
Nu te teme că petrecem prea puţin timp împreună. Ceea ce contează este cum îl petrecem.
#
Poartă-te cu mine cum te porţi cu prietenii tăi; atunci voi deveni şi eu prietenul tău. Ţine minte: învăţ mai mult de la un model decât de la un critic.
29 ian. 2011
incep problemele?…mai mult de 15% adolescenti au consumat cel putin din curiozitate o forma ilegala de substanta sau drog, in 2010.
Stabilirea relatiei terapeutice
Consilierul/terapeutul in lucrul cu familia, incepand de la primul contact cu membrii familiei sau chiar de la abordarea telefonica e bine sa fie atent la stabilirea unei relatii terapeutice. Calitatea relatiei dintre profesionist si familie poate sa anticipeze daca familiile vor veni, vor ramane in terapie si isi vor imbunatatii relatiile pe parcursul terapiei. ”Studiile au demonstrat ca, in general, relatia terapeutica poate fi un indicator al succesului in multe forme de terapie. Validarea si sprijinirea familiei ca sistem si implicarea fiecarui membru al familiei sunt aspecte deosebit de importante ale dezvoltarii si mentinerii unei relatii terapeutice bune.”[15]
Pentru stabilirea unei relatii terapeutice, specialistul trebuie sa formeze un nou sistem- un sistem terapeutic- compus din specialist si familie. In acest sistem, terapeutul, este atat membru cat si lider, o mare provocare pentru consilier fiind aceea de a stabili raporturi cu toti membrii familiei, unii foarte probabil aflati in conflic cu ceilalti. De exemplu, adolescentii consumatori sau dependenti incep in general terapia in conflict cu parintii lor sau cu tutorii. Amandoua partile au nevoie de sprijin. Sarcina terapeutului este aceea de a gasii solutii pentru a sprijini persoanele aflate de o parte sau cealalta a baricadei.
De exemplu, terapeutul poate spune adolescentului:’’Sunt aici sa te ajut sa le explici parintilor tai ca liceul teoretic nu este pentru tine si ca tu esti interesat de scoala de comert”. Pe de alta parte, terapeutul ii poate spune parintelui: “Sunt aici sa te ajut sa iti tii fiul departe de droguri”. Observam ca e important ca terapeutul sa fie capabil sa stabileasca o realatie de alianta cu toata familia.
Strategii abordabile in crearea relatiei terapeutice:
- alaturarea; prin alaturare, terapeutul realizeaza etapele de pregatire a familiei pentru schimbare. Alaturarea apare de asemenea cand terapeutul castiga o pozitie de conducere in cadrul familiei. Terapeutul devine un “membru temporar special”.
O strategie importanta in alaturare este sprijinirea autoritatii existente in familie. Consilierul il va sprijini pe membrul dominant al familiei, aratandu-i respect, deoarece acesta are rolul de a accepta consilierul in familie; liderul familiei decide daca amplaseaza consilierul intr-un rol de conducere sau daca familia renunta la terapie. In general, cel mai puternic membru al familiei trebuie sa accepte schimbarile din familie, incluzand odata cu aceasta propria lui schimbare.
-urmarirea; este strategia prin care terapeutul analizeaza modul de interactiune al familiei si pe baza acestor date stabileste un plan terapeutic de actiune numit “urmarire”. De exemplu, terapeutul poate sa adopte tehnica mimetismului in tinuta sau in limbajul verbal.
-construirea planului terapeutic; prin identificarea modelelor de interactiune adaptative si neadaptative ale familiei, terapeutul planifica o interventie practica, strategica si eficienta. Scopul interventiei este acela de a imbunatatii interactiuniile familiei direct implicate in declansarea simptomelor adolescentului.
De exemplu, prin punerea in scena se pot identifica interactiunile neadaptative, iar terapeutul isi poate crea strategia pornind de la o situatie concreta.
Consilierul/terapeutul in lucrul cu familia, incepand de la primul contact cu membrii familiei sau chiar de la abordarea telefonica e bine sa fie atent la stabilirea unei relatii terapeutice. Calitatea relatiei dintre profesionist si familie poate sa anticipeze daca familiile vor veni, vor ramane in terapie si isi vor imbunatatii relatiile pe parcursul terapiei. ”Studiile au demonstrat ca, in general, relatia terapeutica poate fi un indicator al succesului in multe forme de terapie. Validarea si sprijinirea familiei ca sistem si implicarea fiecarui membru al familiei sunt aspecte deosebit de importante ale dezvoltarii si mentinerii unei relatii terapeutice bune.”[15]
Pentru stabilirea unei relatii terapeutice, specialistul trebuie sa formeze un nou sistem- un sistem terapeutic- compus din specialist si familie. In acest sistem, terapeutul, este atat membru cat si lider, o mare provocare pentru consilier fiind aceea de a stabili raporturi cu toti membrii familiei, unii foarte probabil aflati in conflic cu ceilalti. De exemplu, adolescentii consumatori sau dependenti incep in general terapia in conflict cu parintii lor sau cu tutorii. Amandoua partile au nevoie de sprijin. Sarcina terapeutului este aceea de a gasii solutii pentru a sprijini persoanele aflate de o parte sau cealalta a baricadei.
De exemplu, terapeutul poate spune adolescentului:’’Sunt aici sa te ajut sa le explici parintilor tai ca liceul teoretic nu este pentru tine si ca tu esti interesat de scoala de comert”. Pe de alta parte, terapeutul ii poate spune parintelui: “Sunt aici sa te ajut sa iti tii fiul departe de droguri”. Observam ca e important ca terapeutul sa fie capabil sa stabileasca o realatie de alianta cu toata familia.
Strategii abordabile in crearea relatiei terapeutice:
- alaturarea; prin alaturare, terapeutul realizeaza etapele de pregatire a familiei pentru schimbare. Alaturarea apare de asemenea cand terapeutul castiga o pozitie de conducere in cadrul familiei. Terapeutul devine un “membru temporar special”.
O strategie importanta in alaturare este sprijinirea autoritatii existente in familie. Consilierul il va sprijini pe membrul dominant al familiei, aratandu-i respect, deoarece acesta are rolul de a accepta consilierul in familie; liderul familiei decide daca amplaseaza consilierul intr-un rol de conducere sau daca familia renunta la terapie. In general, cel mai puternic membru al familiei trebuie sa accepte schimbarile din familie, incluzand odata cu aceasta propria lui schimbare.
-urmarirea; este strategia prin care terapeutul analizeaza modul de interactiune al familiei si pe baza acestor date stabileste un plan terapeutic de actiune numit “urmarire”. De exemplu, terapeutul poate sa adopte tehnica mimetismului in tinuta sau in limbajul verbal.
-construirea planului terapeutic; prin identificarea modelelor de interactiune adaptative si neadaptative ale familiei, terapeutul planifica o interventie practica, strategica si eficienta. Scopul interventiei este acela de a imbunatatii interactiuniile familiei direct implicate in declansarea simptomelor adolescentului.
De exemplu, prin punerea in scena se pot identifica interactiunile neadaptative, iar terapeutul isi poate crea strategia pornind de la o situatie concreta.
11 sept. 2010
Psihologie – consiliere si psihoterapie
Diferente intre consiliere si psihoterapie: psihologia in general abordeaza 3 aspecte importante: ce si cum gandim, ce si cum simtim, ce si cum facem.Echilibrul lor inseamna sanatate psihica.
Psihoterapia are de a face mai mult cu tulburarile psihice decat consilierea; psihoterapia este de mai lunga durata si mai profunda si este asociata cu cadrul medical. Atat consilierea, cat si psihoterapia sunt procese psihologice care folosesc aceleasi modele teoretice. Fiecare accentueaza nevoia de a valoriza clientul/pacientul ca persoana, de a asculta cu atentie si empatie ceea ce au de spus clientii si de a le sporii capacitatea de autoajutorare si responsabilitate pentru propria persoana. Cand e vorba de o situatie medicala, psihologia prin psihoterapie mai ales, asigura procesul de vindecare de care are nevoie persoana in cauza.
Psihoterapia are de a face mai mult cu tulburarile psihice decat consilierea; psihoterapia este de mai lunga durata si mai profunda si este asociata cu cadrul medical. Atat consilierea, cat si psihoterapia sunt procese psihologice care folosesc aceleasi modele teoretice. Fiecare accentueaza nevoia de a valoriza clientul/pacientul ca persoana, de a asculta cu atentie si empatie ceea ce au de spus clientii si de a le sporii capacitatea de autoajutorare si responsabilitate pentru propria persoana. Cand e vorba de o situatie medicala, psihologia prin psihoterapie mai ales, asigura procesul de vindecare de care are nevoie persoana in cauza.
....ce se întampla la psiholog?
E destul de simplu.....de obicei in urma unei programari, se ajunge la situatia fata in fata.Clientul/pacientul incepe sa vorbeasca despre “problema” care-l deranjeaza sau pentru motivul/ele care l-au determinat sa vina la psiholog.Psihologul pune intrebari lamuritoare, ajutatoare pentru lamurirea situatiei.Ca orice proces are un inceput, o parte de mijloc si un final.
De regula prima intalnire este una de tatonare si de lamurire a situatiei:
I.1.- care este problema si istoricul ei?
2.-cum s-a ajuns in aceasta situatie?
3.-care sunt asteptarile clientului?(ce anume asteapta de la psiholog)
4.-se lamureste compatibilitatea profesionala dintre client/pacient si psiholog
5.- se identifica problema si se evalueaza gravitatea ei (psihodiagnostic)
6.-se stabileste o strategie terapeutica care sa duca la rezolvarea problemei
7.-se stabileste un numar aproximativ de sedinte si frecventa lor(una sau doua/sapt)
8.-se stabilesc detaliile sedintelor (locatie, timp,costuri)
9.-se incheie un “contract terapeutic”.
Toate acestea se discuta si se lamuresc in prima sedinta sau in cel mult 3 pana la 5, concretizandu-se in ceea ce se numeste relatie terapeutica. Fara acest liant orice succes profesional este unul superficial.Calitatea relatiei terapeutica se concretizeaza prin legatura care se creaza intre client si psiholog, incredere, respect reciproc, acceptare neconditionata din partea profesionistului fata de unicitatea situatiilor de viata cu care se confrunta clientul, asistarea acestuia din urma, in travaliul propriei autodescoperiri, autodepasiri, si vindecarii in final.
Sunt lucruri pe care le stiti, dar nu stiti ca le stiti;
cand veti stii ceea ce nu stiti ca stiti, va veti schimba.
Erickson
II. Partea de mijloc, lucrul efectiv este punerea in practica a celor stabilite in faza initiala prin mijloace psihologice/psihoterapeutice. Si prin aceasta etapa demersul psihologic, psihoterapia se diferentiaza de discutia amicala. Acest aspect poate fi mult mai usor inteles atunci cand este trait si simt.
Functie de scoala in care s-a pregatit psihologul, demersul psihologic este diferit de la psiholog la psiholog, de aceea se recomanda cel putin doua abordari diferite, de la profunda psihanaliza, de exemplu pana la pragmatica teorie cognitiva. Exemple de scoli psihologice/psihoterapeutice :abordarea clasicului Freud, psihanaliza jungiana, terapia familiala, terapia cognitiv-comportamentala, analiza tranzactionala, hipnoza ericksoniana, psihodrama etc.Orice abordarea vizeaza starea de bine a clietului, specificul abordarii este, sau poate fi diferit, destinatia este aceasi, metoda poate fi diferita.
Iata mai jos o comparatie facuta de Erickson cu ceea ce se intampla intr-un demers psihologic :
Acesta a relatat o poveste legată de plimbarea pe care a făcut-o împreună cu prietenii săi la câteva mile depărtare de casa sa. În acea vreme oamenii nu prea călătoreau foarte departe de locuinţele lor, iar zona în care ajunseseră nu le era familiară. Copiii au mers pe un drum de ţară, iar pe lângă ei a trecut un cal care în mod evident îşi aruncase călăreţul. Erickson împreună cu prietenii săi au mânat calul într-o ogradă, şi când l-au adus în curte, au prins calul şi l-au liniştit. Erickson a spus, “Am să duc acest cal înapoi acasă, înapoi la stăpânul său”. Prietenii săi au răspuns: “Dar nici măcar nu ştim al cui este calul. Cum ai să faci asta?” Erickson a răspuns:”Nici-o problemă.” A sărit în spatele calului, i-a spus calului să pornească, iar calul a ieşit din ogradă şi a apucat-o la dreapta. Erickson i-a dat pinteni calului în josul drumului. Aşa cum mergeau ei în josul drumului, când şi când calul încerca să se abată de la drum pentru a mânca fie buruieni fie fân. Erickson doar îl aducea înapoi pe drum şi îl îndemna mai departe. Câteva mile mai în josul drumului calul s-a răsucit şi a intrat într-o altă ogradă. Stăpânul a auzit agitaţia, a ieşit afară şi a exclamat: “Acesta este calul meu. Cum aţi ştiut să-mi aduceţi calul acasă? Nu vă cunosc. Nu aţi ştiut că acesta este calul meu.” Erickson i-a răspuns:”Aveţi dreptate, nu am ştiut unde să aduc calul, dar calul cunoştea drumul. Tot ce am făcut a fost să-l fac să-şi urmeze drumul şi să-l îndrum să meargă mai departe. După ce a enunţat această teorie, Erickson a încheiat cu următoarea morală: “Cred că aceasta este metoda de a face psihoterapie”.
De regula prima intalnire este una de tatonare si de lamurire a situatiei:
I.1.- care este problema si istoricul ei?
2.-cum s-a ajuns in aceasta situatie?
3.-care sunt asteptarile clientului?(ce anume asteapta de la psiholog)
4.-se lamureste compatibilitatea profesionala dintre client/pacient si psiholog
5.- se identifica problema si se evalueaza gravitatea ei (psihodiagnostic)
6.-se stabileste o strategie terapeutica care sa duca la rezolvarea problemei
7.-se stabileste un numar aproximativ de sedinte si frecventa lor(una sau doua/sapt)
8.-se stabilesc detaliile sedintelor (locatie, timp,costuri)
9.-se incheie un “contract terapeutic”.
Toate acestea se discuta si se lamuresc in prima sedinta sau in cel mult 3 pana la 5, concretizandu-se in ceea ce se numeste relatie terapeutica. Fara acest liant orice succes profesional este unul superficial.Calitatea relatiei terapeutica se concretizeaza prin legatura care se creaza intre client si psiholog, incredere, respect reciproc, acceptare neconditionata din partea profesionistului fata de unicitatea situatiilor de viata cu care se confrunta clientul, asistarea acestuia din urma, in travaliul propriei autodescoperiri, autodepasiri, si vindecarii in final.
Sunt lucruri pe care le stiti, dar nu stiti ca le stiti;
cand veti stii ceea ce nu stiti ca stiti, va veti schimba.
Erickson
II. Partea de mijloc, lucrul efectiv este punerea in practica a celor stabilite in faza initiala prin mijloace psihologice/psihoterapeutice. Si prin aceasta etapa demersul psihologic, psihoterapia se diferentiaza de discutia amicala. Acest aspect poate fi mult mai usor inteles atunci cand este trait si simt.
Functie de scoala in care s-a pregatit psihologul, demersul psihologic este diferit de la psiholog la psiholog, de aceea se recomanda cel putin doua abordari diferite, de la profunda psihanaliza, de exemplu pana la pragmatica teorie cognitiva. Exemple de scoli psihologice/psihoterapeutice :abordarea clasicului Freud, psihanaliza jungiana, terapia familiala, terapia cognitiv-comportamentala, analiza tranzactionala, hipnoza ericksoniana, psihodrama etc.Orice abordarea vizeaza starea de bine a clietului, specificul abordarii este, sau poate fi diferit, destinatia este aceasi, metoda poate fi diferita.
Iata mai jos o comparatie facuta de Erickson cu ceea ce se intampla intr-un demers psihologic :
Acesta a relatat o poveste legată de plimbarea pe care a făcut-o împreună cu prietenii săi la câteva mile depărtare de casa sa. În acea vreme oamenii nu prea călătoreau foarte departe de locuinţele lor, iar zona în care ajunseseră nu le era familiară. Copiii au mers pe un drum de ţară, iar pe lângă ei a trecut un cal care în mod evident îşi aruncase călăreţul. Erickson împreună cu prietenii săi au mânat calul într-o ogradă, şi când l-au adus în curte, au prins calul şi l-au liniştit. Erickson a spus, “Am să duc acest cal înapoi acasă, înapoi la stăpânul său”. Prietenii săi au răspuns: “Dar nici măcar nu ştim al cui este calul. Cum ai să faci asta?” Erickson a răspuns:”Nici-o problemă.” A sărit în spatele calului, i-a spus calului să pornească, iar calul a ieşit din ogradă şi a apucat-o la dreapta. Erickson i-a dat pinteni calului în josul drumului. Aşa cum mergeau ei în josul drumului, când şi când calul încerca să se abată de la drum pentru a mânca fie buruieni fie fân. Erickson doar îl aducea înapoi pe drum şi îl îndemna mai departe. Câteva mile mai în josul drumului calul s-a răsucit şi a intrat într-o altă ogradă. Stăpânul a auzit agitaţia, a ieşit afară şi a exclamat: “Acesta este calul meu. Cum aţi ştiut să-mi aduceţi calul acasă? Nu vă cunosc. Nu aţi ştiut că acesta este calul meu.” Erickson i-a răspuns:”Aveţi dreptate, nu am ştiut unde să aduc calul, dar calul cunoştea drumul. Tot ce am făcut a fost să-l fac să-şi urmeze drumul şi să-l îndrum să meargă mai departe. După ce a enunţat această teorie, Erickson a încheiat cu următoarea morală: “Cred că aceasta este metoda de a face psihoterapie”.
Cine merge la psiholog?
Exista 3 categorii de persoane care pot avea o experienta cu un psiholog consilier sau psihoterapeut:
-pacient (persoana considera ca are probleme medicale , de ex. Depresia, atacul de panica, fobia, timiditatea, anxietatea, o tulburare sexuale, etc.)
-client (persoana are o “problema existentiala”,din curiozitate, pt. dezvoltare personala, pt. orientare profesionala,a auzit de la altcineva, etc)
-partener de cercetare (persoana cauta un partener specializat in explicarea unor situatii de viata, conflicte interne, curiozitate, etc)
Cine e hotarat sa faca ceva, gaseste un drum...
cine nu, gaseste o scuza.
anonim
....cine merge la psiholog? Situatii intalnite in cabinetul de psihologie:
“Eu si sotul meu ne certam mult prea mult.”
“Sunt foarte deprimat si nu mai am chef de nimic.”
“Sunt o persoana timida si nu ma descurc cu ceilalti.”
“Ma pierd cu firea mult prea usor, nu ma pot controla.”
“Nu mai sunt multumita de relatia pe care o am.”
“Nu ma pot concentra foarte bine atunci cand invat.”
“Devin mult prea stresat de serviciu si atunci mananc prea mult.”
“Vreau sa am o profesie care sa mi se potriveasca intr-adevar.”
“Vreau sa ma adaptez, dar nu vreau sa renunt la ce e bun in cultura mea.”
“Tin mult la ea, dar nu stiu cum sa i-o arat.”
“As vrea sa intru in contact cu punctele mele tari si sa am o atitudine pozitiva.”
“Ultima data cand m-am certat cu prietena mea i-am dat o palma.Si tata facea la fel...eu nu mai vreau asta.”
“Nu ma descurc cu o femeie, nu stiu ce sa spun si nici ce sa fac.”
“Cred ca ma inseala...seara vine tarziu...nu stiu ce sa mai fac.”
“Prietenii mei fumeaza marijuana....am fumat si eu.Nu stiu ce sa fac.”
“Cand am bani merg la o sala de jocuri, am ajuns sa i-au imprumut pentru asta.”
“Cand trebuie sa vorbesc in fata la mai multi oameni...ma emotionez si transpir...nu mai gasesc cuvintele.”
“Nu am incredere in mine.”
“Cand trebuie sa iau o decizie ma tot gandesc si nu stiu cum e mai bine.”
“Degeaba spune adevarul, nu mai pot sa am incredere in el.”
“Nu mai sunt atras de sotia mea.”
“Cineva mi-a spus ca ar fi bine sa vin la un psiholog.”
“De o vreme mi-e frica singura.”
“Am atacuri de panica.”
“Ma enervez prea repede si-mi pierd controlul.”
“ Viata mea e un dezastru, am inceput sa ma gandesc ca ar fi mai bine sa mor.”
-pacient (persoana considera ca are probleme medicale , de ex. Depresia, atacul de panica, fobia, timiditatea, anxietatea, o tulburare sexuale, etc.)
-client (persoana are o “problema existentiala”,din curiozitate, pt. dezvoltare personala, pt. orientare profesionala,a auzit de la altcineva, etc)
-partener de cercetare (persoana cauta un partener specializat in explicarea unor situatii de viata, conflicte interne, curiozitate, etc)
Cine e hotarat sa faca ceva, gaseste un drum...
cine nu, gaseste o scuza.
anonim
....cine merge la psiholog? Situatii intalnite in cabinetul de psihologie:
“Eu si sotul meu ne certam mult prea mult.”
“Sunt foarte deprimat si nu mai am chef de nimic.”
“Sunt o persoana timida si nu ma descurc cu ceilalti.”
“Ma pierd cu firea mult prea usor, nu ma pot controla.”
“Nu mai sunt multumita de relatia pe care o am.”
“Nu ma pot concentra foarte bine atunci cand invat.”
“Devin mult prea stresat de serviciu si atunci mananc prea mult.”
“Vreau sa am o profesie care sa mi se potriveasca intr-adevar.”
“Vreau sa ma adaptez, dar nu vreau sa renunt la ce e bun in cultura mea.”
“Tin mult la ea, dar nu stiu cum sa i-o arat.”
“As vrea sa intru in contact cu punctele mele tari si sa am o atitudine pozitiva.”
“Ultima data cand m-am certat cu prietena mea i-am dat o palma.Si tata facea la fel...eu nu mai vreau asta.”
“Nu ma descurc cu o femeie, nu stiu ce sa spun si nici ce sa fac.”
“Cred ca ma inseala...seara vine tarziu...nu stiu ce sa mai fac.”
“Prietenii mei fumeaza marijuana....am fumat si eu.Nu stiu ce sa fac.”
“Cand am bani merg la o sala de jocuri, am ajuns sa i-au imprumut pentru asta.”
“Cand trebuie sa vorbesc in fata la mai multi oameni...ma emotionez si transpir...nu mai gasesc cuvintele.”
“Nu am incredere in mine.”
“Cand trebuie sa iau o decizie ma tot gandesc si nu stiu cum e mai bine.”
“Degeaba spune adevarul, nu mai pot sa am incredere in el.”
“Nu mai sunt atras de sotia mea.”
“Cineva mi-a spus ca ar fi bine sa vin la un psiholog.”
“De o vreme mi-e frica singura.”
“Am atacuri de panica.”
“Ma enervez prea repede si-mi pierd controlul.”
“ Viata mea e un dezastru, am inceput sa ma gandesc ca ar fi mai bine sa mor.”
8 iul. 2010
Moare cate putin
Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei,
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe « i » in locul unui vartej
de emotii,
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in
lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
« responsabile ».
Moare cate putin cine nu calatoreste ;
cine nu citeste ;
cine nu asculta muzica ;
cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea ; cine nu se lasa
ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi
inceput ;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras
si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea...
Pablo Neruda
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe « i » in locul unui vartej
de emotii,
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in
lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
« responsabile ».
Moare cate putin cine nu calatoreste ;
cine nu citeste ;
cine nu asculta muzica ;
cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea ; cine nu se lasa
ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi
inceput ;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras
si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea...
Pablo Neruda
30 iun. 2010
Sexualitatea intre mit si adevar
Credeti ca exista un subiect mai discutat decat cel legat de sex? Nu, nu exista. De ce? Poate datorita faptului ca mult timp a fost un subiect tabu.
Este aproape imposibil sa cresti in societatea de astazi fara a achizitiona niste conceptii gresite sau mituri despre sex.. Comportamentul nostru sexual se învata, el nu este automat sau instinctiv. Instructia noastra cu privire la sexualitate începe de la o vârsta frageda, atât direct cât si indirect. Informatia poate veni de la prieteni, de la copii mai mari (care sunt la fel de ignoranti), din glume cu tenta sexuala, din reviste, din filme si de la comportamentul parintilor si al altor persoane.
Cateva mituri despre sexualitate:
Ø SEXUL INANTE DE CASNICIE E UN PACAT
Ø A FACE DRAGOSTE IMPLICA SEX
Ø CAPACITATEA DE A FACE DRAGOSTE VINE DE LA SINE
BARBATII SUNT RASPUNZATORI PENTRU CEEA CE SE INTAMPLA IN TIMPUL SEXULUI
Ø CONTACTUL FIZIC PLACUT TREBUIE SA DUCA LA SEX
Ø FEMEILE SE POT SIMTI FOLOSITE
Aceste mituri guverneaza felul in care oamenii percep relationarea, isi aleg partenerul/partenera, isi construiesc reguli in cadrul cuplului si isi manifesta sexualitatea. Miturile isi pot aduce o contributie pozitiva, cat si negativa in intimitatea unei relatii.
In acest aspect esential al vietii, religia are un cuvant greu de spus (nu comentam daca e pozitiv sau nu, fiecare e liber sa decida in felul lui propriu). Cultura, de asemenea, isi pune amprenta in mod hotarator pe felul in care individul decide sa-si manifeste sexualitatea. Influenta sociala este, practic, determinanta in formarea miturilor proprii privitoare la sexualitate.
Indraznim sa ne exprimam parerea:
Ø Nu lasa rutina sa puna stapanire pe viata ta sexuala
Ø Comunica partenerului/ei nevoile, fanteziile tale sexuale
Ø Tine cont de nevoia si fantezia partenerului/ei tale
Ø Deschide-te si nu fi inhibat!
Ø Acorda atentie sentimentelor tale si nu experientei!(?)
Ø Lasa-te purtat de simtire si nu de logica!
Ø Trateaza-ti partenerul/a de pe pozitii egale!
Ø Fii spontan si creativ pentru amandoi!
Ø Nu lasa ca parerea celorlalti sa te influenteze!
Faptul ca in continuare sexualitatea este privita ca un tabu, duce la o serie de mituri false, de prejudecati ce influenteaza in mod negativ manifestarea normala in acest segment al vietii. Chiar daca suna banal, reafirmam importanta comunicarii si informarii din surse avizate. Ar fi ideal ca orice persoana sa ceara sprijinul specialistilor inainte de aparitia oricarui tip de dezechilibre in sfera sexualitatii.
Va doresc o viata sexuala sanatoasa si… uneori, adevarul depaseste mitul!
Este aproape imposibil sa cresti in societatea de astazi fara a achizitiona niste conceptii gresite sau mituri despre sex.. Comportamentul nostru sexual se învata, el nu este automat sau instinctiv. Instructia noastra cu privire la sexualitate începe de la o vârsta frageda, atât direct cât si indirect. Informatia poate veni de la prieteni, de la copii mai mari (care sunt la fel de ignoranti), din glume cu tenta sexuala, din reviste, din filme si de la comportamentul parintilor si al altor persoane.
Cateva mituri despre sexualitate:
Ø SEXUL INANTE DE CASNICIE E UN PACAT
Ø A FACE DRAGOSTE IMPLICA SEX
Ø CAPACITATEA DE A FACE DRAGOSTE VINE DE LA SINE
BARBATII SUNT RASPUNZATORI PENTRU CEEA CE SE INTAMPLA IN TIMPUL SEXULUI
Ø CONTACTUL FIZIC PLACUT TREBUIE SA DUCA LA SEX
Ø FEMEILE SE POT SIMTI FOLOSITE
Aceste mituri guverneaza felul in care oamenii percep relationarea, isi aleg partenerul/partenera, isi construiesc reguli in cadrul cuplului si isi manifesta sexualitatea. Miturile isi pot aduce o contributie pozitiva, cat si negativa in intimitatea unei relatii.
In acest aspect esential al vietii, religia are un cuvant greu de spus (nu comentam daca e pozitiv sau nu, fiecare e liber sa decida in felul lui propriu). Cultura, de asemenea, isi pune amprenta in mod hotarator pe felul in care individul decide sa-si manifeste sexualitatea. Influenta sociala este, practic, determinanta in formarea miturilor proprii privitoare la sexualitate.
Indraznim sa ne exprimam parerea:
Ø Nu lasa rutina sa puna stapanire pe viata ta sexuala
Ø Comunica partenerului/ei nevoile, fanteziile tale sexuale
Ø Tine cont de nevoia si fantezia partenerului/ei tale
Ø Deschide-te si nu fi inhibat!
Ø Acorda atentie sentimentelor tale si nu experientei!(?)
Ø Lasa-te purtat de simtire si nu de logica!
Ø Trateaza-ti partenerul/a de pe pozitii egale!
Ø Fii spontan si creativ pentru amandoi!
Ø Nu lasa ca parerea celorlalti sa te influenteze!
Faptul ca in continuare sexualitatea este privita ca un tabu, duce la o serie de mituri false, de prejudecati ce influenteaza in mod negativ manifestarea normala in acest segment al vietii. Chiar daca suna banal, reafirmam importanta comunicarii si informarii din surse avizate. Ar fi ideal ca orice persoana sa ceara sprijinul specialistilor inainte de aparitia oricarui tip de dezechilibre in sfera sexualitatii.
Va doresc o viata sexuala sanatoasa si… uneori, adevarul depaseste mitul!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)